Alias – Sezonul I


Probabil mai toata lumea a auzit despre acest serial. Chiar daca nu neaparat urmarindu-l episod dupa episod, ci doar din povesti sau franturi de conversatie, cel putin numele sau este cunoscut de catre toti. Cum a ajuns sa fie atat de cunoscut? Nu stiam acum cateva zile, dar acum stiu. Si doar faptul ca am vazut primul sezon ma determina sa ma uit si la urmatoarele.

Recunosc faptul ca, prima data cand am decis sa-l urmaresc, stiam ca este produs de J.J. Abrams. Aveam asteptari mari de la el, mai ales ca urmarisem un serial recent, Fringe, care m-a impresionat la fel de mult ca Alias. Plus ca a fost producatorul lui Lost, care, de asemenea, a fost un succes.

Serialul se concentreaza asupra lui Sydney Bristow, studenta la colegiu, care a fost recrutata pentru a lucra in SD-6, o ramura secreta a CIA-ului. Sydney a fost nevoita sa ascunda acest lucru fata de prietenii si familia sa, dar nu a putut sa tina acest secret fata de logodnicul ei, Danny. Cand cei de la SD-6 au aflat ca Danny stie despre adevarata munca a lui Sydney, acesta a fost ucis.

Din acest punct, Sydney suspecteaza ca ceva nu e in regula si afla ca, in realitate, SD-6 face parte din Alianta celor Doisprezece, inamicii Statelor Unite, adica cei impotriva carora credea ea ca lupta. Afland adevarul, aceasta decide sa isi ofere serviciile adevaratei CIA pentru a putea distruge SD-6. Astfel, Sydney devine agent dublu, munca ei fiind foarte periculoasa, insa, pentru a razbuna moartea lui Danny, Sydney decide sa-si asume orice risc.

Aceasta afla ca si tatal ei, Jack Bristow, cu care nu prea pastra legatura, este tot un agent dublu pentru CIA. De aici, o multime de lucruri ies la iveala si Sydney isi compromite identitatea in a incerca sa satisfaca ceea ce vor SD-6 in paralel cu cei de la CIA.

Desigur, serialul trece de la destinatii exotice la destinatii obisnuite sau mai putin cunoscute. Misiunea cu care incepe primul episod, si de la care decurg urmatoarele, se desfasoara in Taipei unde Sydney, pentru a-i castiga increderea directorului SD-6, Arvin Sloane, fura una dintre pretioasele inventii ale lui Milo Rambaldi. Pe parcursul intregului sezon este vorba despre inventii ale acestui Rambaldi, care, este presupus a fi un geniu in toate domeniile, alchimist, artist, inventator, fiind arhitectul sef al Papei Alexandru al VI-lea.

Alaturi de partenerul ei din SD-6, Marcus Dixon, acestia rezolva cele mai importante misiuni in recuperarea artefactelor lui Rambaldi, chiar si juranlul lui, printre altele. Descoperirea locatiei in care se afla juranlul, a fost facuta prin descifrarea inscriptiilor de pe un ceas vechi si nefunctional, la prima vedere, care i-au condus pe cei de la SD-6 in muntii din Argentina.

Pe langa Moscova, Cairo, Madrid, Maroc sau Las Vegas, Sydney mai este trimisa in misiune in Bucuresti. Mda, cam asa ma gandeam si eu: ce cauta Romania intr-un serial renumit ca Alias?! Ei, m-a surprins foarte mult plasarea Bucurestiului, mai precis, a unui spital de nebuni in care Sydney trebuia sa afle informatii de la un barbat programat care s-a refugiat in locul cel mai indepartat de cei care-i doareau raul. Bine aleasa destinatia! Insa Sydney afla ca acest om nu este doar un barbat obisnuit, ci a fost programat sa ucida de catre cei de la SD-6 pe acea persoana care a iubit-o cel mai mult, pe Danny.

Multe alte secrete ies la iveala, despre cei de la SD-6, despre alianta, despre mama lui Sydney, chiar si despre tatal ei, iar lucrarile lui Rambaldi par sa aiba legatura cu viata ei. Intrigi raman inca si la sfarsitul primului sezon, in care Sydney este pusa la grele incercari.

Mi-a placut, in special, rolul jucat de tatal lui Sydney, Jack Bristow, interpretat de Victor Garber, dar si cel al lui Arvin Sloane, directorul SD-6, Ron Rifkin. Victor Garber a stiut cum sa-si interpreteze rolul, uneori, surprinzandu-ma placut, Jack Bristow nefiind ceea ce de multe ori dadea impresia, un om lipsit de scrupule si fara sentimente. Vazandu-l in anumite misiuni, arata ca un profesionist care stia cum sa-si faca bine treaba si reusea sa-si duca rolul pana la capat. Multe mistere il invaluie, insa, si pe el si pe cea care este fiica sa.

Jennifer Garner a fost cea mai potrivita pentru acest rol. Nu cred ca altcineva ar juca-o atat de bine pe Sydney Bristow. A fost foarte implicata in proiect, se vede dupa cum interpreteaza si cum isi duce la capat misiunile. Mi-au placut si schimbarile de tinuta si de coafura cu care se confrunta aproape in fiecare episod. Eu cred ca a reusit sa o contureze pe Sydney ca ceea ce e, un spion inteligent, care se descurca in orice situatie si o prietena care ii asculta mereu pe ceilalti si incerca sa ii ajute.

De altfel, distributia de care se bucura acest serial a reusit sa faca din el un succes! Pe langa distributie, interpretarea fiecaruia si, nu in ultimul rand, actiunea si firul epic, existand unele momente care te tin ca pe jar. Finalul fiecarui episod a fost ales cu grija pentru ca se termina exact acolo de unde incepe punctul culminant. De aceea ma uitam chiar si la patru episoade pe zi!

As mai avea mult de scris despre Alias, dar cred ca e suficient atat ca sa va conving sa-l vizionati. Pe langa, muzica este, si ea, bine aleasa. Nu sunt artisti consacrati, ci doar cei din umbra, care ne incanta la unele misiuni alea lui Sydney sau in momentele in care aceasta afla informatii ascunse despre viata ei.

Incheind, serialul mi-a placut foarte mult si sunt dispusa sa ma uit la toate cele cinci sezoane! Nu cred ca ma vor dezamagi!

Galerie (click pe imagine pentru a o mari):


Prezentarea personajelor principale din Alias


Cateva secvente din primul sezon, in mare parte cu Sydney Bristow in timpul misiunilor


RMS Titanic


Tragedia Titanicului m-a fascinat ca copil si continua sa ma fascineze si astazi.Si desigur,filmul nu afacut decat sa-mi creasca interesul pentru intreaga poveste tragica a acestui vapor.

Vaporul a fost, la vremea respectiva ( 1912) ,cel mai avansat din punct de vedere tehnologic si cel mai mare vapor din lume.Cu o capacitate de  de 3547 de pasageri ( capacitatea maxima ) vaporul reprezenta puterea omului asupra naturii si in general era o dovada a cresterii importantei tehnologiei in viata de zi-cu-zi.Tot odata Titanicul este un simbol al naivitatii si a optimismului pentru viitorul „luminos”.

Tragedia acestui vapor si numarul mare de victime este considerat ca fiind inceputul sfarsitului pentru tot ceea ce a reprezentat inceputul noului mileniu.La doar 2 ani dupa scufundarea vaporului,primul razboi mondial a izbuncnit ,decimand imperii si peste 15 de milioane de europeni. Numarul va fi depasit in 1939,odata cu inceperea celui de-al doilea razboi mondial.Dar ne intoarcem la baza.

Vestea construirii celui mai mare vapor din lume a venit in  1908  si a fost primita cu entuziasm.In martie 1912 vaporul va fi complet.Trebuie sa intelegem ca acest proiect a reprezentat un avans in evolutia dezvoltarii tehnilogiei si intregul sau design era menit pentru a  impresiona.Clasa 1 continea cabine elegante,pereti facuti din lemn scump,restaurante imense cu meniuri pretentioase.Un alt factor ce a impresionat a fost mediul in care calatoreau cei de la clasa a 3-a.Pentru a aceea vreme calatoria la clasa a 3-a era sinonima cu transportul de vite.Oamenii calatoreau in mizerie,in cabine inghesuite si la preturi ridicate.Dar odata cu Titanic,toate astea s-au schimbat.Clasa a 3-a reprezenta un lux pentru emigrantii saraci.

Prima calatorie ,a ceea ce inginerii si populatia numea „vaporul ce nu poate fi scufundat” [datorita unui design ,care permitea vaporul sa fie in siguranta ,pana la venirea altor vapoare ] a avut loc in 10 Aprilie 1912 si s-a sfarsit in mod tragic in 15 Aprilie 1912.Este ,intr-un fel,ironica scufundarea acestui vapor,si odata cu ea ,disparitia puterii absolute a omului si a tehnologiei.Vaporul s-a lovit de un aisberg in seara de 14 Aprilie,in jurul orei 11 :30 si in mai putin de 2 ore,vaporul a ajuns pe fundul Oceanului Atlantic.Din totalul de 2200 de persoane aflate la bord,au decedat 1500 si doar in jur de 700 au supravietuit.Acest lucru s-a datorat mai mult datorita lipsei de barci,de organizare si de realism.

Dupa scufundare,legea maritima a fost schimbata,in privinta circularii in timpul sezonului „aisbergului” , si s-a creat imediat un adevarat cult pentru aceasta tragedie.Punctul maxim afost atins in 1987 ,cand un grup de cautatori de epave ,au gasit epava acestui vapor si au reusit sa ofere explicatii clare despre vapor ,si despre scufundarea acestuia.(pana la acea vreme,scufundarea propriu-zisa,era invaluita in mister,datorita neclaritatii  marturiilor  supravietuitoriilor.).In 1997 s-a lansat unul din cele mai profitabile filme din istorie,ce a avut un succes enorm,un film usor romantat ce include si secvente extinse despre scufundare.

Titanic continua sa ma fascineze.Pozele ,facute cu cateva zile inainte de scufundare,in care se observa cearceafurile neatinse de nimeni si domul stralucitor  ,ma fac sa ma intreb cum trebuie sa fi fost sa poti umbla pe acest vapor incredibil ,cum trebuie sa fi fost sa traiesti parca intreaga atmosfera de succes si de snobism.Daca vreodata,va fi construita o masina a timpului si as putea sa o folosesc,mai mult ca sigur pe Titanic m-as intoarce.  😀

Valentine’s Day


Sincer ma asteptam sa fiu iritat de filmul asta.Si surpriza!!!Am fost.Nu ma intelegeti gresit.Undeva adanc sunt un romantic incurabil,dar filmul e clar destinat pentru cei care au pe cineva.Asa ca daca sunteti single,va recomand sa nu vizualizati acest film.

In afara de cliseele iritante,filmul e destul de dragut.Dar la sfarsitul sau fie iesi cu un gust amar,fie cu cineva de mana.Nu exista un mijloc.Nu e drept,nu? Filmul prezinta diferite povesti ce au loc in preajma zilei de Valentine’s Day.Filmul intra la categoria comedie-romantica,si din punct de vedere al comediei filmul e destul de reusit.

Genul acesta de film defineste cu totul  Valentine’s Day.Sa va spun de ce.Este comercial si fals.Nu vreau sa par cinic sau superficial ( cunosc cuvantul dragoste si consider ca nu trebuie neaparat sa fie definit de inimioare si vioara).Format dintr-o distributie „ensemble” (precum in „New York,I love You”- iata aici un film romantic ce nu contine nici un cliseu si care e extrem de real) ,filmul reuseste sa fie surprinzator(din punct de vedere al performantelor) dar si prin povestea in sine.In distributia sa intra actori de talie internationala precum Julia Roberts,Bradley Cooper, Ashton Kutcher, Jessica Alba, Patrick Dempsey, Anne Hathaway, Jessica Biel, Jamie Foxx, Jennifer Garner, Kathy Bates, Emma Roberts, Taylor Swift, Eric Dane, Queen Latifah.Uitandu-te la filmul asta te intrebi in ce moment va aparea Brad Pitt sau Angelina (am avut la moment dat impresia ca tot Hollywood-ul va aparea in filmula asta) .Dar trebuie sa admit faptul ca actorii sunt talentati si performantele lor sunt superbe (in special a lui Anna Hathaway sau Ashton Kutcher).E evident ca ,cu o astfel de distributie,producatorii au urmarit un succes in box-office.Si l-au primit.

Povestea filmului e ( in unele aspecte) mediocra.Nu vedem nimic nou.Vedem elemente clasice si un pic de originalitate.Dar ce m-a deranjat pe mine extrem de mult este parca povestea unui personaj.Si personajul este acela jucat de Jessica Biel,care reprezinta parca  oaia neagra a filmului.Ea este modelul anti-Valentine’s.Se datoreaza poate faptului ca e single,dar trecem peste.Ea organizeaza o petrecere anti-Valentines la care nu vine nimeni ( la inceput).In momentul in care am vazut-o stand acolo singura,in camera unde se tinea petrecerea nu m-am putut intreba daca nu cumva producatorii incearca sa atraga mila publicului.Un fel de „Uitati-o pe biata fata single cum sta singura si nu are pe nimeni.Vedeti ce se intampla daca nu va combinati rapid cu cineva?”.Bine….adevarul e ca asa am avut eu impresia.Doar pentru ca esti single,nu inseamna ca esti neaparat singur si meriti mila.Sincer mai mila imi este de personajul lui Ashton Kutcher ,care foarte naiv si neatent la diverse semne,o cere in logodna pe prietena sa,Jessica Alba (o zeita de femeie) iar dupa un mic atac de panica,acesta il paraseste.El merita mila.Dar nu va faceti griji,dragi iubitori a celei mai productive sarbatori din prima jumatate a anului,totul se termina cu bine.Normal .Se termina urat pentru personajele pe care ar trebui sa le uram.

Filmul din punct de vedere al povestii,are unele minusuri.Dar sunt si lucruri bune la poveste si scenariu.Desi sfarsitul este putin…siropat ,prezinta unele surprize care fac sa dispara un pic din toata dulceata aia de ciocolata si bomboane.Sfarsit care te face sa fi optimist.Vizualizati si ve-ti vedea despre ce vorbesc.

Filmul a primit critici negative.Era si normal.Marii critici de film i-au semnalat exagerarea si parca disperarea de a multumi publicul.Imi place ce a spus un critic de la un ziar din LA si anume ca, filmul are un efect de roller-coaster.Unii vor fi entuziasmati de atata sirop:)) iar altii  vor avea probleme cu stomacul.Eu ma numar printre cei din urma.Nu ma intelegeti gresit,nu sunt impotriva a tot ceea ce inseamna dragoste si sentimentul acela pufos de plutire.Dar sunt impotriva a tot ceea ce inseamna exagerare,lipsa totala de realism si de prezentare a unor scenarii ce extrem de rar se intampla.Dar ce pot face?Asta e Hollywood.Sunt extrem de curios,cati baieti au iesit incantati de la acest film….

Daca ar fi sa-i dau o nota de la 1 la 10 i-as da un 8.Pentru frumusetea Jessicai Alba ,zambetul unic a actritei  Julia Roberts,ochii uimitori de albastri a lui Bradley Cooper dar si personajul Annei Hathaway (care este extrem de comic).Povestea ,precum am accentuat,nu prezinta neaparat ceva minunat.Din punct de vedere al comicului,filmul merita un 9.Unii vor fi deprimati,altii frustrati iar altii…banuiesc ca vor fugi in brate la „pisi” pentru a se bucura de faptul ca nu sunt  precum personajul Jessicai Biel.

The Script


The Script este o trupa irlandeza care si-a lansat primul album intitulat „The Script” in vara anului 2008.Albumul a fost un succes,desi nu a primit critici pozitive.Sincer,imi plac doar 3 melodii de pe acest album,restul nu mi-au trezit interesul deloc.Voi vorbi mai detaliat despre cele 3 melodii atunci cand voi face un top al melodiilor.

The Script mi-a atras atentia pentru prima oara intr-o seceventa din serialul 90210 (remake-ul) cand doua persoanje erau in ceva Louge si canta trupa.Melodia pe care am auzit-o se numeste „We Cry” si a devenit un hit,mai tarziu.Am aflat,dupa multa cautare cum se numeste trupa si melodia,si astfel am dat peste acest album.

Melodiile sunt in general pop-rock.Mesajele sunt clasice,dragostea sau relatia esuata.Nimic nou din acest punct de vedere.Dar trupa aduce ceva nou din punctul de vedere al ritmului si al melodiilor.Imi plac versurile simple si usor de retinut,care  sunt clar menite sa fie auzite la radio.

Trupa e formata din 3 membrii: Danny O’Donoghue,(voce) Mark Sheehan(chiatara) si  Glen Power (bass).Trebuie sa mentionez si faptul ca O’Donoghue are o voce foarte mellow si e extrem  de potrivita pentru melodiile albumului.

Din lipsa totala de inspiratie trecem la top melodii preferate de pe acest album:

  • „We cry” – primul single al acestei trupe si una din cele mai placute din punct de vedere al lirismului si al ritmului.”We Cry” este prima melodie ce am auzit-o de la ei si de aceea e si prima melodie din acest top 🙂 .Melodia nu cred ca are un anumit mesaj strict.Imi place sa cred ca versurile sale sunt deschise dezbaterii.Parerea mea este ca se refera la planurile ce le facem in viata si la faptul ca jumate din ele esueaza.
  • „Before the Worst” – O melodie incredibila.Vocea lui e superba aici iar mesajul e simplu.Cand totul merge aiurea,ai vrea sa te intorci in timp,la momentul cand totul era bine….Sunny Days I guees…
  • „The man who can’t be moved” – Una din cele mai bune melodii de pe acest album.E simpla si incredibila in acelas timp.Versurile sunt extrem de originale.Ideaa  este ca tipul refuza sa treaca peste ea.”There are no big holes in his shoes.But there are big holes in his heart” Superb.
  • „Breakeven” – desi m-am confruntat cu o problema majora de inspiratie,in momentul cand am inceput sa scriu asta,acum parca explodeaza.Trecem la melodie:)).”Breakeven ” parca continua ritmul melodiei anterioare.Versurile sunt atat de simple si vocea lui e atat de placuta .I’m still alive but im barely breathing…….

Trupa e cu siguranta originala.Melodiile lor (unele ) sunt extrem de bine realizate si produse.Vocea cantaretului e extrem de placuta si in general genul pop-rock imi surade.Sa speram ca urmatorul album va contine mai multe melodii precum cele enumerate mai sus…

Sealers Crove


Am ales din nou Australia.E atat de grozava.Dar de aceasta data am ales o  plaja din  Wilsons Promontory.Aflat in partea de Sud a Australiei,in statul Victoria  si  atingand limita de Sud a Australiei aceasta peninsula face parte din Parcul National Wilsons Promontory.Parcul ocupa o suprafata de 505 km²  si a luat nastere in 1898.

Am ales aceastra plaja dintr-un singur motiv.E pustie.E si normal,pentru ca face parte dintr-un parc national si banuiesc ca nu poti merge acolo oricand.Plaja are un nisip incredibil si in cam toate pozele vizualizate  de mine,oceanul e atat de calm :X

Locul de care va vorbesc se afla la 250 de km de Melborne,caspitala statului Victoria,si cel de-al doilea oras ,ca populatie,din Australia.

Parcul National Wilsons Promotory sau Wilsons Prom (cum mai este numit)  este cunoscut in intreaga Australie pentru frumusetea sa dar si pentru plajele pustii si calme.Padurea tropicala este un alt factor care atrage atentia la acest parc dar si speciile unice pentru Australia,care se intalnesc aici.

Plaja de care va vorbesc,numita Sealers Crove m-a uimit prin calmul  pe care il emana dar si prin izolarea pe care o are.

Precum am mai spus,plaja e destul de izolata,dar exista o carare facuta din lemn care duce spre aceasta plaja ( facuta pentru cei care viziteaza parcul ).Se poate sta cu cortul dar si la diverse cabane din zona.Imi place parca copacii si salbaticia ce exista in jurul plajei.Probabil daca  erau copaci exotici (precum palmieri) aveam impresia ca este o secventa din LOST si ma asteptam sa vad fumul negru iesind din jungla.

Ma tot intreb ce ar putea reprezenta acele bucati de lemn,care formeaza parca o alee spre mare.Chiar interesant.Voi ce credeti?

Deci poza asta e incredibila.Norul acela ( ceata?) e fascinant.Va da-ti seama ce grozav trebuie sa fie pentru pasari sa zboare ,prin nori? 😀

Imi place la nebunie culoarea cerului,din aceasta poza.Iar nisipul sub spumele oceanului arata bestial.Cum e posibil sa fie nisipul atat de fin?

Stiu,stiu.Sunt obsedat cu plaja.Cu peisaje de acest gen.Nu ma pot controla:))Dau peste astfel de poze,si nu ma pot abtine sa nu le postez,sa le impartasesc cu voi!!! Aduc eu scaunele pliante si muzica.Cine aduce restul? 😀

Equilibrium (2002)


Filmul „Equilibrium” a fost lansat in anul 2002 si este unu film foarte subapreciat.A primit destul de multe critici negative ( pe care sincer nu le inteleg) si nu a fost un succes in box-office.Propabil pentru ca a fost lansat in aceeasi perioada cu „Matrix”.

Filmul nu prezinta un scenariu neaparat original.Imbina intr-un fel un scenariu clasic cu elemente puternice de actiune si parca un strop de originalitate.Nu sunt neaparat un fan al acestor genuri de filme (actiune ireala) dar am facut o exceptie pentru el si am sa va spun si de ce mai departe in review.

Filmul prezinta civilizatia umana dupa cel de-al Treilea Razboi Mondial.Supravietuitorii,realizand ca omenirea nu mai poate trece prin inca un razboi mondial,i-au o masura radicala.Stoparea sentimentelor.Printr-un medicament  ( ce functioneaza mai mult ca un drog) oamenii isi incetinesc ( sau chiar opresc) sentimentele firesti si traiesc o viata de totala  absenta si de comportament „robotic”.Conducatorii lumii ( ce conduc un guvern fascist,prin teroare ) promit o lume aflata in sfarsit in pace,totul datorita disparitiei oricarui sentiment.John Preston,un functionar ce lucreaza pentru politia secreta a acestui guvern are rolul crucial de a depista pe cei care refuza sa-si administreze medicamentul si totodata are un rol uimitor.De a gasi ultimele opere de arta(stimulatoare de emotie),si de a le distruge.

Distributia e reusita.Actorii sunt Christian Bale ,Taye Diggs si in film apare si actrita Emily Watson,de o frumusete uimitoare. Trebuie sa precizez faptul ca Bale e un actor incredibil,personajul fiind destul de dificil de jucat.

Nu sunt genul de persoana care sa fie impresionat neaparat de scenele de actiune.Dar trebuie sa mentionez ca aceste scene sunt bine realizate ( cu unele exceptii) .In film ne este prezentata o noua „tehnica” de lupta,numita Gun Fu ( un amestec de arte martiale,fara arme traditionale – ci cu arme moderne ).

De la acest gen de filme,lumea se asteapta sa vada multa actiune fara un pic de minte.Dar la asta,filmul reuseste sa ne atraga atentia.Si ma refer la mesaj.Filmele de actiune prezinta fie o morala stupida la sfarsit,fie deloc.Iar „Equilibrium” prezinta o morala inteligent realizata.Sentimentele,baza umanitatii si baza a tot ceea ce inseamna omul si tot ceea ce reuseste el sa creeze,este stopata.Imaginati-va o civilizatie,care ar omora fara nici un pic de ura sau mila.Ar omora pentru ca asa trebuie sa faca.Imaginati-va o lume in care un grup rebel sa lupta sa salveze „Mona Lisa” de la distrugere,pentru ca emana un sentiment de admiratie si de auto-reflectie.O lume fara sentimente.,O lume in care nu ar mai fi iubire,ura,mila,dorinta.Filmul incearca (desi cred ca nu e posibil ) sa prezinte un astfel de scenariu.O incercare ce trebuie laudata.

Sfarsitul e surprinzator.Dar si morala e buna.Nimic nu e fara o parte negativa.Chiar si cand vorbim de sentimente,avem dragostea,mila,optimism si speranta.Dar avem si ura,lacomie,pesimism,minciuna.

Intr-un fel filmul pune o intrebare: oare chiar am fi in pace,daca nu ar fi sentimente?Daca ceea ce ne face „om” ar fi oprit.Propabil ca da.Dar care ar fi pretul?

Intr-un fel ,descoperirea emotiei de catre personajul principal,ma face sa ma intreb cat de mult trecem cu vedere diferite aspecte din viata noastra.Personajul plange in momentul in care aude o opera de-a lui Mozart si ramane uimit cand vede rasaritul ( in momentul cand rupe materialul ce ii acopera geamul ).Aceste scene sunt surprinzator de bine realizate .Desigur,pentru unii filmul ar putea suna stupid.Dar este fictiune.Deci pana la urma intrebarile sunt puse dintr-o perspectiva teoretica.

In concluzie acest film reuseste sa puna niste intrebari..si pana la sfarsitul sau,daca sunteti atenti ,ve-ti primi si  raspunsul.Evident se invarte in jurul conflictului intre elementele principale vietii noastre morale : Bine si Rau.Dar intrebarea suprema este: sentimentele la ce categorie intra?

Trailerul din pacate nu face cinste adevaratului mesaj si a ceea ce inseamna filmul.Oricum pentru a va forma o opinie,va recomand sa vizionati acest film.

Number Ones – Michael Jackson


In 25 Iunie 2009,unul din cei mai influenti si mai cunoscuti artisti din istorie a murit .Astazi,in 25 Iunie 2010 dedic acest post unui artist ce a reusit sa atinga niste performante uimitoare si care,desi a trecut printr-o multime de lucruri rele,a reusit sa-si pastreze puritatea si ambitia.Albumul,intitulat (pe buna dreptate) ,”Number Ones” mi-a atras atentia intr-un mod de care nu sunt neaparat mandru.

Vazusem in anul 2008 o poza cu Britney Spears iesind dintr-un magazin de cd-uri cu acest album in mana.E trist faptul ca l-am descoperit pe Michael Jackson,prin Britney Spears.Mai auzisem (normal) de el.Dar atunci mi-a sarit in ochi albumul si a fost defapt primul album downloadad de el.

Cum as putea sa-l descriu pe Michael Jackson?O figura a aniilor ’80 si ’90 cu un impact nemaipomenit asupra  mai multor generatii.Cu niste melodii up-tempo , artistul a vandut extraordinar de mult iar turneele sale erau o nebunie totala.

Albumul despre care vorbim a fost lansat in  2003,si este primul cd care contine toate single-uri sale care au atins numarul 1.Desigur,dupa 2003 au aparut o multime de cd-uri care contin tot cam acelas lucru (lansate mai mult pentru a vinde,nu pentru fani – ceva tipic caselor de discuri )

Albumul a fost un succes imens si pana anul trecut (cand vanzarile s-au tripalat la orice produs Michael Jackson ) a reusit sa vanda peste 10 milioane de cd-uri.

Michael Jackson a avut o decadere uimitoare in ultimii ani . Intreaga sa cariera parea sa nu mai poata fi salvata iar viata sa privata fusese batjocorita in ultimul hal.Sirul absurd de acuzatii de pedofilie s-au dovedit a fi false ,lansate mai mult din dorinta unora de a scoate bani de la urma artistului.Este jalnica lacomia unora pentru bani.

Albumul contine cam toate single-urile artistului care au ajuns pe locul 1, in total 18,ceva uimitor .Melodiile sunt cele clasice intr-un fel Michael Jackson,acest album introductand doar o melodie noua, „One more Chance”.Dar sa trecem la topul melodiilor de pe acest album:

  • „Thriller” – Acesta melodie e pur  si simplu epica.Extraordinara.Ritmul e superb si are asa un aer de anii ’80.E incredibil.In plus,cred ca melodia asta e melodia ce l-a facut atat de cunoscut pe Jackson pe plan international in 1984.In mod ironic,acesta e ultima melodie lansata de pe albumul „Thriller”-cel mai bine vandut album din istorie.Videoclipul a devenit un clasic
  • „Billie Jean” – toate melodiile lui Michael Jackson sunt un fenomen.Dar personal,cel mai mult imi place „Billie Jean”.Iar in video-ul de mai jos,se vede cat de bun era Michael pe scena:
  • „Dirty Diana” – imi place parca aspectul rock din aceasta melodie.Melodia are un tempo ascendent iar versurile sunt simple.Melodia a fost lansata in 1988 de pe albumul „Bad”
  • „Don’t Stop  ‘til You Get Enought” – este primul single al lui Michael care a atins locul 1 in topurile din jurul lumii.Melodie este infleuntata de aspectul disco al aniilor ’70 ( lansata in ’79).Totodata este considerata ca fiind printre ultimele hituri ale erei disco.Iar chestia cu maneciile din videoclip e atat de tare!!!
  • „Smooth Criminal”  – am ales melodia asta dintr-un singur motiv : video-ul de mai jos .Enought Said.

Ar mai fi si „Bad”,”The way you make me feel” ,”You are not alone”, „Black and White”,”Beat it” dar si „Earth Song”. Toate melodiile de pe acest album sunt superbe.Toate aceste melodii il reprezinta pe Michael pentru ce a fost si ce a ramas.Un adevarat talent,cantaret,umanitar.Un om incredibil cu o personalitate cu adevarat pura.Michael Jackson reprezinta in continuare ceva originial si ceva cu totul deosebit.Iti multumim Michael ca ne-ai incantat urechile si ne-ai invatat ce inseamna inocenta si iubirea pentru tot ce e in jur.In concluzie vreau doar sa va arat inca un video,filmat in Ianuarie 1993, cand Michael cante melodia „Heal the World”.Michael e acum intr-un loc mult mai bun.Iar noi restul…nu putem decat sa ne amintim de ceea ce a fost legendarul Michael Jackson.Sa-ti fie tarana usoara,Michael!!!

Green Day – American Idiot


Green Day trebuie sa fie una din cele mai bune trupe de punk-rock. Iar albumul de fata este unul din cele mai bune albume ale lor.Lansat in 2004 ,albumul a fost un succes imens,reusind sa vanda aproape 15 milioane de cd-uri.

Albumul e extrem de laudat (mai ales din partea faniilor , dar si a criticilor ) pentru tema anti-razboi si in general pentru critica intensa ( mai ales in versuri) asupra guvernului Bush.Imi place de multe ori sa diferentiez muzica de politica.Dar pentru Green Day ( si pentru albumul „American Life” al Madonnei,care la fel aa albumul „American Idiot”, critica razboiul din Irak si guvernul Bush) fac o exceptie.

Albumul este considerat ca fiind unul experimental.Iar aici fac referire la versuri si la structura generala a albumului.Format din 13 piese,albumul prezinta povestea unei persoane numite Jesus of Suburbia (un fel de anti-erou ,o persoana lipsita de putere si de individualism) care se afla intr-o puternica criza de personalitate.Isi uraste suburbia calma si clasica  ( cu garduletul  alb si peluze curate) asa ca o paraseste pentru orasul dur si plin de oportunitati.Pe parcursul povestii sunt introdusi doi poli opusi,St.Jimmy si Whatsername.St.Jimmy reprezinta luptatorul pentru libertate totala,de opinie si cauta cu disperare sansa de a se reprezenta si de-as arata viziunile uneori mult prea libertine.Whatsername,conform lui Billie Joe Armstrong( cantaretul si scriitorul versurilor) ,reprezinta opusul,parca ideea pastrarii traditiei si asculatarii fara motiv a ceea ce spune televizorul si guvernul.Defapt tema principala e lupta continua pentru identificarea limitei intre ce ai voie sa spui si ce nu.Lupta parca nedefinita,intre ce e bine si ce nu e.

Versurile sunt inteligente iar scrisul lui Amstrong este foarte subtil si in acelas timp reuseste sa transmita un mesaj clar. Tema anti-razboi nu e neaparat noua ( prezenta mai ales in timpul razboiului din Vietnam,mai mult in melodiile hippie ,populare la acea vreme)dar aici ,in cazul lor,e destul de fresh si originala.Billy Joe merita aplauzele noastre pentru talentul liric pe care il poseda.

Trecem la cele mai bune melodii de pe acest album:

  • „American Idiot – primul single de pe acest album.O melodie cu un ritm si bass superb.Tema melodiei? Un sentiment ironic pentru mentalitatea americana ,in anul 2004.In melodie se face aluzie la puternica influenta a mass-mediei dar si de „propaganda” guvernului Bush.„Don’t want to be an American idiot./One nation controlled by the media./Information age of hysteria./It’s calling out to idiot America.”
  • „Holiday” –  acesta melodie este un exemplu clar de melodie punk, o melodie parca tipica Green Day.Exista un „bridge ” al melodiei ,unde se vorbeste despre caile neadecvate ale invaziei Irak-ului dar si despre Franta,care a refuzat sa contribuie la invazie
  • „Wake me up when September ends” – una din cele mai bune melodii Green Day .E pur si simplu superba.Versurile fac referire la moarte tatalui cantaretului trupei,care a murit in urma cancerului  in luna septembrie,cand Amsttrong avea doar 10  ani.A devenit un imn al lunii septembrie,datorita parca aerului trist al acestei luni ( se termina vacanta,se termina vara,se termina o relatie de-o vara).Totodata,melodia a fost folosita pentru cateva documentare ce fac referire la tragedia de la 9/11.
  • „Boulevard of Broken Dreams” – Dupa ce Jesus of Suburbia (personajul principal al micii povesti a acestui album ) ajunge in oras – in melodia „Holiday”- aceasta realizeaza ca viata de oras,nu e precum se astepta el si incearca sa-si deie seama ce trebuie sa faca mai departe.De aici i-a nastere o alta melodie superba Green Day.Acesta melodie este unul din motivele pentru care ascult Green Day:

Green Day este o trupa ce a atins performante uimitoare prin talent si prin controverse.Baietii din Green Day nu ezita sa-si exprime punctul de vedere si din aceasta cauza,vor ramane mult timp in inimile noastre.

Alte informatii:

http://en.wikipedia.org/wiki/Green_day

http://en.wikipedia.org/wiki/American_Idiot

http://www.greenday.com/site/homepage.php

http://www.youtube.com/user/greenday#p/a

http://www.azlyrics.com/g/greenday.html


Elizabeth Gilbert


Am ezitat mult in legatura cu  acest post.Initial am dorit sa pastrez „traditia” ultimelor zile,si anume sa prezint un oras sau drum care ma fascineaza prin unicitate si locatie.Dar astazi , m-am decis sa va fac cunostinta cu unul din idolii mei.Si aceea este Elizabeth Gilbert.

Banuiesc ca este gresit sa consideri pe cineva idol,in momentul in care nu esti familiarizat cu munca sa,dar din nou,ma abat de la traditie.Urasc faptul ca nu-mi amintesc cum am „facut cunostinta” cu ea.(ceva ce mi se intampla des ,cand vine vorba de artisti sau filme).Stiu ca am auzit de ea ,la inceputul acestui an si am auzit remarci pozitive despre romanul autobiografic ce a avut un succes imens in State (si anume „Eat ,Pray,Love” -disponibil la Ed. Humanitas cu titlul „Mananca,roaga-te si iubeste). Dupa un divort urat,autoarea hotaraste sa faca 3 lucruri ,total diferite pentru a vedea cum e viata in realitate.Astfel ajunge in Italia,unde mananca mult prea mult ( ceva ce intodeauna a vrut sa faca ) si unde reuseste,dupa multe incercari,sa invete italiana.Apoi,dupa experienta mancarii italiene merge in India,pentru a invata ce inseamna defapt meditatia si contactul cu ceva superior.In sfarsit,ajunge in Indonezia,unde cauta o balanta intre cele doua,si gaseste dragostea.Romanul pare a fi incredibil.Desi in unele parti ar suna ireal,pentru ca nu orice femeie,orice persoana isi permite sa lase totul in urma,doar pentru a calatorii intregul an in 3 tari diferite sperand ca poate la sfarsit se va identifica si va reusi sa-si deie seama ce trebuie defapt sa faca.Dar asta banuiesc ca depinde,de persoana si de situatie.

Revenind la Elizabeth Gilbert ,lucrul ce m-a impresionat foarte mult la ea este limbajul extrem de dezvoltat pe care il poseda si modul ei de gandire total diferit.Am vazut recent pe YouTube ,o prezentare despre creativitate,data de Gilbert si am fost uimit de cat de amuzanta si totodata inteligenta este.Mi-a placut foarte mult o secventa,in care vorbeste despre creativitatea si modul cum intervine ea in viata fiecaruia,prezentand cazul poetei americane, Ruth Stone care,intr-un interviu dat chiar de Gilbert(jurnalist la momentul respectiv),spune ca simtea in momentul adolescentei,cand lucra pe terenul rural al Virginiei, parca creativitatea,valul uimitor de versuri si lirism venind spre ea,si intr-un moment de panica,fugea in casa pentru a gasi o foaie si un creion .In momentul cand acest val o ajungea si parca intra in ea (suna precum o scena din „Exorcismul” dar e foarte interesant),poezia lua nastere pe bucata de hartie.De multe ori,spune Stone ,nu apuca sa ajunga in timp util la foaie,iar atunci,lirismul invizibil trecea peste ea,si  continua parca sa mearga spre orizont,cautandu-si eventualul autor.Ador ideea asta,parca usor ireala,dar posibila( pentru ca nimeni,pana la urma,nu poate explica de unde vine creativitatea,si cum functioneaza ea) .

Sincer o admir pentru revenirea pe care a avut-o,dupa un divort atat de urat.Desi multi (in special cei in favoarea anti-feminismului ) au acuzat cartea si prin urmare,pe autoare, ca doboara unele ziduri si prezinta o viziune exagerata ,dramatizata si ideala a ceea ce inseamna viata si trecerea peste un divort.Multi considera cartea ca fiind un succes pentru ca toata lumea si-ar dori sa se descopere,dar nu toti isi permit sa plece aiurea dupa cum il duce capul.Eu sunt de partea scriitoarei.Cartea nu reprezinta o „Biblie” a femeiilor disperate,ci o imbratisare a unei dureri parca infinite si prezinta o tema esentiala.Increderea in sine.Iar daca scriitoarea si-a recapatat increderea in sine prin calatorie si prin cheltuirea unor bani,nu inseamna ca toti trebuie sa facem la fel.Ar trebui sa mentionez ca scriitoarea si-a vandut apartamentul si impreuna cu inca o suma de bani primita in avans pentru urmatoarea carte, a reusit sa-si permita acest „lux” de a se redescoperi.Dar pana la urma nu asta conteaza.Autoarea spune( intr-un interviu) ca mai primeste uneori scrisori in care i se spune ca „ok..am fost acolo ,in pizzeria unde ai mancat pizza si planuiesc ca merg in india,pentru a medita”,iar sciitoparea accentueaza ideea conform careia nu trebuia sa faci exact ce a facut ea,ci trebuie doar sa-ti pui intrebarile pe care si le-a pus ea(ce fac aici?viata pe care o am ,ma face fericit? daca sunt trist sau ma simt neimplinit,ce pot face sa schimb asta?)

Sper ca, in viitorul apropiat ,voi apuca sa citesc acesta carte,pe care o recomand tuturor.Dar,ma simt obligat sa imi exprim rezervarea pe care o am fata de carte,mai mult datorita neintelegerii mele profunde a ceea ce inseamna spiritul feminim si a ideii pripite ca totul e dramatizat si putin cam egoist in acesta carte.Dar ,din nou,pana la momentul citirii acestei carti ,nu imi pot exprima o parere clara.Scriitoarea e inteligenta si originala.Simtul umorului si parca viata ,imbinate cu creativitatea clara,ma impresioneaza la maxim si continui sa o admir in continuare si sa o privesc cu cea mai mare admiratie.

Aici este intreaga prezentare despre care va vorbeam anterior…Va recomand sa-l vizionati,pentru ca este o viziune total diferita si uimitoare.In prezentare vorbeste despre creativitate si despre tendinta geniilor din ultimul secol de a se autodistruge sau de a avea o viata uimitor de scurta (un exemplu clar este Virginia Woolf sau chiar Mihai Eminescu) .Extrem de interesant.Sa speram ca autoarea va mai lansa carti de o calitate la fel de superioara si minunata.

Children of Men


Imi plac de obicei filmele ce prezinta scenarii „What if” ( ce-ar fi daca).Iar acest film exceleaza la acest capitol intr-un mod fantastic.Lumea filmului este una intunecata.Anul este 2027.De 18 ani, nu s-a mai nascut un copil.Lumea este in declin si distrugeriile sunt evidente.Guvernele au cazut,cu exceptia guvernului Britanic,care prezinta o restrictie dura asupra imigrantiilor.Civilizatia este in cadere libera.Planeta cedeaza incetul cu incetul.Theo Faron (Clive Owen), este un fuctionar public,ce afla deodata cu intreaga civilizatie ramasa in viata,ca cel mai tanar om de pe planeta a murit injunghiat.De aici incolo filmul prezinta o batalie de protectie pentru o femeie insarcinata ( o adevarata minune) si prezinta o lume incredibila,care poate fi uimitor de reala.

Am fost extrem de impresionat de acest film .Il recomand tuturor pentru ca prezinta ceva ce nu se prezinta peste tot.O lume in declin si parca in contrast cu aceasta realitate,o sansa,o speranta desarta ca ceva poate interveni.Filmul exceleaza la toate elementele.Scenariul este incredibil (bazat pe romanul cu acelas nume de P.D James) iar actorii (in frunte cu Jullian Moore – una din actritele mele favorite – si Clive Owen ) sunt cu adevarat talentati .Modul cum este filmat este single -shot (care inseamna o singura filmare continua pentru o intreaga scena- de exemplu o scena din film,in care masina in care Theo si celelalte personaje se alfa este atacata,iar intreaga scena este filmata fara oprire-un proces dificil si complex).Filmul a fost laudat pentru acest lucru,pentru ca astfel se creeaza o aura de realism.

Constructia personajelor este uimitoare.Rar vedem o astfel de complexitate intr-un film de 109 minute.Dar presupun ca pana la urma urmei, filmul se bazeaza pe constructia personajelor.Ideea e uimitoare,scenariul post-apocaliptic e uimitor de real,iar elementele prezentate sunt extrem de familiare( in special stiriile prezentate de BBC-ul viitorului – precum atacuri teroriste).

Principalele teme ale acestui film sunt speranta si pesimismul intr-o lume in declin.Filmul nu explica motivul lipsei fertilitatii femeilor si nici nu prezinta un sfarsit clar.Motivul este unul simplu.Producatorul filmului, a vrut sa lase un film deschis dezbaterii si interpretarii . Sunt folosite o multime de simboluri ( precum  o scena in care o femeie isi plange baiatul decedat – aluzie la opera „La Pieta” de Michelangelo,un simbol al Nativitatii si mortii lui Hristos).Filmul este  filmat in stil documentar sau chiar in stilul „Breaking News” ceea ce parca duce cu gandul la evenimentele de la 11 Septembrie,evenimente capturate live la televizor.In film, se prezinta o chestiune tulburatoare.In 2027, imigrantii ( de orice fel,legali sau ilegali) sunt vanati si inchisi precum evreii in anii ’40.Intregul proces este vazut in scenele cand Theo si celelalte personaje trebuie sa intre in zona imigrantiilor,o zona inchisa,departe de restul civilizatiei.

In film isi face aparitia o actrita de nationalitate romana,Oana Pellea ,care joaca rolul unei tiganci care ii ajuta pe eroii filmului.Am fost emotionat in momentul cand ,am auzit-o vorbind in romana si chiar cerand o tigara  [ha:))].Actrita e uimitoare.

In concluzie filmul este uimitor.Absolut uimitor.Prezinta o lume aflata in cadere libera,pana in momentul cand o fata ,de nationalitate africana (simbol al renasterii Africii) ramane cumva insarcinata.Singura speranta a omenirii sta in acest copil si personajele se invart in jurul sau,protejandu-l de brutalitatea si realitatea cruda a unei lumi ce a renuntat (obligat) la orice speranta. Un film ce merita aplauze !

The Fame – Lady GaGa


Am facut prima oara cunostinta cu excentrica Lady GaGa in 2008 cand si-a lansat primul single „Just Dance”.Sincer initial nu ma asteptam la multe de la ea.Parea o fata petrecareata,parca nimic nou pana la momentul respectiv.Melodia era  buna si ritmul nebun.Dar din acel moment ,am fost cu totii prinsi intr-un vortex de GaGa ,in care in 2 ani de single-uri si aparitii socante,am fost surprinsi sa vedem cat de mult talent si arta se ascunde in spatele fetei.

Albumul de fata,„The Fame”,este primul ei album si a fost un real succes,mai mult datorita genului muzical in dezvoltare (un amestesc intre dance,electronica si pop) dar si datorita melodiilor bine realizate si bine promovate.Gaga( cu numele real Stefani  Germanotta)reuseste sa prezinte melodiile albumului intr-un mod cu totul original( asemanator cu Micheal Jackson,din unele puncte de vedere).Multi au acuzat-o ca in videoclipurile sale copiaza scene sau imbracaminte de la diversi artisti,precum Madonna sau trupa Queen.Artista se apara spunand ca nu le fura stilurile ci doar se inspira de la ele.Dar pana la urma nu mai conteaza.Lady GaGa reuseste sa ne atraga atentia prin modul clasic si nou in acelas timp.Videocplipurile sunt incendiare si deseori provoaca controverse ( exemplu „Alejandro”)

Albumul e format din 13 piese si tema principala a versurilor sale este faima si elementele sale (petreceri -„Just Dance”,iluziile – „Poker Face”,paparazii si fanii obsedati -„Paparazzi” si faima cu toate aspectele sale -„The Fame”).Desigur versurile nu se compara cu cele ale lui John Mayer sau ale lui Josh Ritter,dar GaGa parca reuseste sa faca din aceste versuri adevarate  imnuri ale mesajelor respective.

Desigur GaGa impresioneaza (poate chiar socheaza in unele cazuri) prin videoclipuri,aparitii si concerte.Este cunoscuta deja in mass-media pentru stilul excentric si cateodata neadecvat pe care il poarta.Dar pe mine ma uimeste parca contrastul dintre fatada,pe care in momentul cand o vezi te gandesti „Mdea.Clar….e o fitoasa fara prea multa materie cenusie” si adevarata  Stefani Germanotta .Dar am observat ,mai ales in interviuri,un limbaj extrem de dezvoltat si parca o total alta persoana ,decat aceea pe care o vedem cu totii in videoclipuri.Pare o femeie extrem de inteligenta,care duce arta la un alt nivel.Vorbeste in interviuri,de multe ori,despre sacrificii,despre onestitate,despre viata in fata luminiilor si criticiilor tuturor dar si despre unicitatea stilului ei.Admite chiar ca ii face placere sa auda ca este considerata o ciudata,pentru ca asta o diferenteaza de restul artistilor.Foarte adevarat Lady GaGa.

Trecem la un top de melodii favorite:

  • „Lovegame” – este clar o melodie de radio.Cam toate melodiile sunt de radio,dar asta sigur apartine pe locul 1.(desi a atins doar locul 5 in topul Billboard).Melodia are un refren catchy  dar imi place cel mai mult senzualitatea eliberata de versuri.Desigur ,tema melodiei este sexualitatea si „jocul” cu dragostea.In timpul melodiei apare o fraza ce a creat cateva  controverse in lume : „I wanna take a ride on your disco stick” – care face referire la … elementul principal al  barbatului ,daca ati inteles:)).Trebuie sa mentionez si faptul ca melodia este dedicata New York-ului,din toate punctele de vedere (moda,cluburi si fani)
  • „Beautiful Dirty Rich” – melodia este una putin autobiografica a artistei care spune ca  melodia este doar „eu incercand sa inteleg lumea” si a fost scrisa intr-o perioada in care consuma multe droguri usoare.Replica  „Daddy, I’m so sorry, I’m so s-s-sorry, yeah” ,conform cantaretei,este reala,ea auzind-o la copii bogati cu care obisnuia sa petreaca,acestia sunandu-si parintii pentru a le cere bani,cu care urmau sa-si cumpere droguri.De fapt cred ca mesajul melodiei e unul simplu: nu conteaza unde esti,sau cine esti..dar un lucru e sigur..oricand te poti simti frumos si bogat(daca vrei asta,deisgur)
  • „Poker Face” – este una din cele mai cunoscute melodii de la Lady GaGa si cu siguranta(fiind cel de-al doilea nr.1 in Billboard) acest single a consacrat-o.Imi place ritmul,mesajul indraznet si in general intreaga idee.
  • „Just Dance” – Primul single al artistei.Este una din cele mai bune melodii pentru o petrecere.Cel putin pentru incalzire:)).Melodia e simpla,versurile sunt simpliste si ritmul incredibil.

Lady GaGa cu siguranta a adus ceva nou in industrie.Nu stiu daca e neaparat ceva nou,pentru ca majoritatea sunt chestii imprumutate de la diversi artisti ,dar modul cum le imbina si le arata merita aplauze.Cantareaza va ramane mult timp in industrie,e clar.Dar nu pot sa nu ma intreb…ce va face in continuare?

Monte Nai – Sardinia


De obicei evit statiunile aglomerate de turisti si aleg orasele mai putin vizitate ,care si-au pastrat originalitatea si nu sunt pline de hoteluri de 6 stele.Dar azi fac o exceptie.

Construit pe coasta de Est a insulei Sardinia,insula aflata in Marea Mediterana,oraselul (mai degraba,satul) mi-a atras atentia pe Google Earth prin apele uimitor de limpede.Si casutele,construite in stil italian,cu tigle de o culoare maro deschis. Oraselul cu doar 141 de locuitori este clar o statiune turistica,dar sunt surprins sa constat ce putine informatii sunt despre acest loc,pe internet.

Pare un loc  parca nedescoperit.Are o aura atat de minunata,in special cand vedem imaginiile cu apa incredibil de albastra si uimitor de limpede.

Dar tot cred ca este o statiune,poate mai necunoscuta ca altele sau poate mai nepopulara,desi nu inteleg de ce ar fi nepopulara.

Coasta Sardiniei pare ceva incredibil,de aceea in viitorul apropriat vom face o excursie „virtuala ” pe acolo,si ne vom bucura de tot ce ne este aratat.

Privelistea unui hotel din zone.Se observa parca frumusetea locului,mai ales de valurile spumoase,incredibil de albastre.Iar muntele de la orizont,parca ii da intregii zone un accent de „Rio de Janeiro”

Deci ,acuma ati inteles de ce am ales locul acesta?Apa e superba.Sunt surprins ca nu e toata lumea intrata:)).Sunt fascinat de cat de mirific si ideal arata.Si sunt uimit mai ales de limpezimea apei.Incredibil.

Iar acum elementul ce completeaza idealul.Stanciile acelea sunt uimitoare.Initial am crezut ca stancile reprezinta  o balena[ha:)))] dar apoi am vazut algele si femeia:)). E un semn bun,nu?

Inchei acest post extrem de scurt,cu un apus minunat.Desi sper ca e real,nu pot sa nu ma intreb cat de mult si-a indeplinit Photoshop slujba. Sa avem numai astfel de zile deacum incolo!!! 🙂

Paranormal Activity


Nu sunt neaparat un fan al horror-ului,dar am auzit de acest film pe un site de trailere pe care il frecventez (http://trailers.apple.com/).Si nu ma asteptam sa fiu asa speriat.In zilele noastre,putine filme horror mai sperie.Majoritatea sunt cu extrem de mult sange si exploateaza la maxim brutalitatea umana.Dar in cazul asta,filmul prezinta un scenariu clasic, si anume acela cu demonul rau.

Sincer nu ma asteptam la multe.Filmele horror de azi ( mai degraba de la „Scream” incoace )sunt o dezamagire totala.Filmul merge pe principiul „camerei de filmat gasite”.O experienta horror prinsa pe film,needitat( gen „The Blair Witch Project-un film foarte bine realizat, sau „Rec” -un alt film horror intradevar scary).Avem un cuplu,Micah si Katie,care locuiesc intr-o casa in suburbiile San Diego-ului.Filmul incepe in momentul cand Micah porneste camera si ne face cunostinta cu viata lor.Camera este pusa in dormitorul lor,pe un tripod ,si lasata sa functioneze non-stop,pentru a capta eventualele evenimente ciudate.Toate astea,dupa ce cuplul aude mai multe nopti la rand,zgomote ciudate si miscari suspecte.Pana aici pare interesant,nu?

Filmul e creat pe un buget extrem de mic(pentru un film),de doar 15.000 de dolari.Filmarile au durat doar 7 zile si au fost filmate in casa personala a producatorului  Oren Peli.Intregul film s-a bazat pe improvizare.Prin asta,producatorul a incercat sa creeze dialoguri reale si prin asta sa faca ca totul sa para real( lucru ce s-a facut si in filmul „The Blair Witch Project”).

Sincer chiar m-au speriat unele scene si asteptam cu nerabdare sa vad ce se va intampla urmatoarea noapte.Sfarsitul este ciudat de simplu. Filmul a avut un succes surprinzator.La inceput lansat doar la festivaluri ,filmul a aparut  abia in 2009(fiind produs in 2007) , in cinematografele din lume,datorita popularitatii sale si criticilor pozitive.A ajuns la un profit de 190.000.000 de dolari,ceva uimitor pentru un film independent,cu un buget de doar 15.000.

Mi-a placut tot la acest film.Daca as fi gasit un cd in posta si as fi vizionat filmul,cu siguranta as fi crezut ca e real.Pare uimitor de real,pana la un punct(cum e si normal).Filmul reuseste sa pastreze acel aer de suspans si tensiune,ceva vital pentru un astfel de gen.Cu siguranta un film ce merita vazut cand vrei sa fii speriat!

Battle Studies – John Mayer


Precum stiti,sunt un fan John Mayer.Am ales sa va prezint cel mai recent album al sau,intitulat „Battle Studies”.Cd-ul a fost lansat anul trecut in Noiembrie  si a ajuns imediat pe locul I in topul Billboard.Albumul a vandut pana acum in jur de 2 milioane de cd-uri.

Mayer nu renunta la genul ce l-a consacrat,un amestec bland intre blues si alternative rock.Melodiile sunt in general pe tema clasica a despartiriilor si relatiilor esuate.

Titlul albumului,precum a spus artistul ,provine de la colectia de lectii pe care versurile sale le emana(„Un fel de ghid pentru relatii”) .Desi cred ca albumul nu atinge nivelul pe care l-a atins cu „Continuum” ,Mayer reuseste sa scoata un album destul de reusit,cu melodii clasice Mayer si versuri originale si simpliste.

Albumul s-a remarcat rapid in industrie.Cd-ul contine 11 piese si este destul de simplu .Melodiile parca nu ating acea profunzime atinsa anterior.Intr-un fel,am impresia ca parca John nu a dat tot ce a putut pentru acest album.Este pacat,pentru ca artistul are ceva originial (fie ca este vorba de voce sau versuri) si cred ca daca acestea sunt folosite la maxim ar putea iesi ceva chiar mai reusit decat „Continuum”.

Albumul contine o colaborare destul de semnificativa ,poate chiar ciudata.In melodia ” Half of my heart”, Taylor Swift isi face aparitia ca back-up.E destul de straniu,poate pentru ca aceasta s-a remarcat in Country nu in alternative rock.Adevarul e ca melodia are unele tangente spre country,si poate asta ar fi o explicatie.Melodia oricum e placuta iar Taylor chiar o completeaza( Da-ti un copy,daca doriti sa vedeti videoclipul http://www.youtube.com/watch?v=Pm5cQ58rADY)

In afara de aceasta colaborare de succes , albumul a fost criticat pentru un vers,din melodia „Who says” .Versul spune „Who says I can’t get stoned?”( cine spune ca nu ma pot droga?).Dar Mayer a raspuns ,la intrebarea  unui jurnalist , spunand ca in momentul cand o canta nu se gandeste la droguri ci la libertatea umana si la posibilitatile intinse la extrem.Interesant….

Daca ar exista o melodie care sa-mi displaca enorm,aceea ar fi „Assassin „.Desi ritmul e interesant,aranjamentul muzical e varza.Trecem la melodiile favorite :

  • Una din cele mai bune melodii de pe acest album e cu siguranta ” War of my life”.Sincer nu stiu de ce am ales-o pe ea,dar pur si simplu o ador.Ritmul mellow,soft ,e superb iar versurile inteligente.Desi nu sunt un fan al repetitiei intr-o melodie,in cazul asta imi place…Melodia intr-un fel sau altul cred ca vorbeste cu fiecare ,pentru ca ..toti suntem intr-un razboi…fie ca realizam asta,sau nu.
  • „Heartbreak Wrafare” – O alta melodie incredibila de la Mayer.As indrazni sa spun ca e un adevarat artist ( poate chiar pe cale de disparitie),Melodia vorbeste despre armele folosite de femei pentru a crea gelozie.John pune o intrebare foarte tare : „If you want more love,why don’t you say so?”
  • „Crossroads” – imi place foarte mult ritmul parca clasic al acestei melodii.Nu stiu exact,dar mi se pare cunoscut….Versurile sunt incredibil de scurte  iar chitara este uimitoare.Melodia e defapt un „remake” al melodiei lansate de trupa rock Cream ( 1968).
  • „Who Says”– -Primul single al acestui album.Melodia are un ritm foarte placut iar versurile incurajeaza  o incearcare de  depasire a  rutinei.Pana la urma cine zice ca nu putem sa ne drogam?Cine zice ca nu putem lua un avion spre orice destinatie?Cine zice ca nu putem sa planificam ceva si apoi sa-l lasam balta,for the pleasure of it.Daca ar fi viata asa usoara….”Who says I can’t be free?\From all of the things that I used to be\Re-write my history\Who says I can’t be free?”

Acesta este John Mayer.Un artist excentric,cu viziuni oneste si o viata normala.Cu o chitara in mana, versuri ingenioase si originalitate cat incape ,isi face aparitia modest pe scena si incepe sa cante...John Mayer Ladies & Gentlemen!

Detalii pentru cei interesati:

http://www.azlyrics.com/m/mayer.html

http://www.johnmayer.com/

http://en.wikipedia.org/wiki/John_Mayer

Big sur – California


Cati dintre voi,nu ati visat vreodata sa locuiti in California?Insorita,plaje infinite,vedete la fiecare colt,multi,multi bani.Dar in cunoscuta California isi face loc o zona cam izolata.Vorbesc,desigur,de Big Sur ( nume ce provine din spaniola -el sur grande- ceea ce inseamna „marele sud”  ).Zona este populara astazi printre artisti (autori,pictori,sculptura) datorita izolarii si privelistei ce te poate lasa „masca”. Zona nu este foarte populata,are doar in jur de 1000 de locuitori .In timpul verii numarul ajunge la maximul de 2000 de oameni,datorita turstiilor.Desi zona este cunoscuta pentru privelisti si fauna,turismul nu e neaparat dezvoltat,datorita restrictiilor de construire.Un lucru de laudat ,nu?

Cred ca prima oara am auzit de aceasta zona ,acum 3 zile,cand ,in „cercetarile” mele pe youtube,am dat peste un video,realizat de cei de la Travel Channel (  unul din canalele mele favorite) in care era prezentata Coasta Californiei ,si intr-o secventa scurta ,facea referire la uimitorul Big Sur.

Facem o calatorie cu masina?Ok.Ne aflam intr-o masina neagra,decapotabila intr-o zi cu un soare uimitor.Pornim din oraselul Cambria( un oras aflat la o distanta de 300 de km de LA) si trecem rapid prin oraselul dragut cu un aer clasic.Aici vedem o plaja uimitoare,intitulata Moonstone, si ramanem cateva secunde in zgomotul valurilor.

Parasim Moonstone si continuam drumul in nord si incet,incepem sa realizam de ce Big Sur e atat de cunoscut. Plaja e pustie.Stanciile stau singure si pazesc parca solitudinea acestor locuri.In jurul nostru,cu vantul in par,reusim sa surprindem linistea si izolarea cu ajutorul aparatelor de fotografiat.

Dupa ce reusim sa ne despartim de astfel de privelisti, ne continuma drumul spre orasul Big Sur,destinatia noastra finala.Autostrada devine intortocheata si la un moment dat si nu mai vedem oceanul din cauza dealurilor.Dar deodata,autostrada o i-a spre stanga si ajungem din nou langa apa.Si atunci,surprindem urmatoarea priveliste: Ni s-a spus ca Big Sur prezinta multe privelisti si va trebuie sa ne oprim de sute de ori doar pentru a ne uita la orizont,dar am fost sceptici.Dar uite ca nu am fost mintiti.Uimitor. Avansam mai departe inca 100 de kilometrii ( drum pe parcursul caruia ne oprim de 7 ori,doar pentru a savura momentul)  si ajungem la unul din cele mai cunoscute poduri din lume.Big Creek Bridge Podul e cunoscut pentru privelistea  pe care o poti admira de pe el.Seamana un pic cu raiul,sau ma insel? Ne indepartam incet,posomorati  parca de faptul ca am trecut peste acest pod si avansam spre orasul Big Sur.E intr-un fel trist faptul ca aceasta autostrada,acesta coasta are un sfarsit.Desi terenul devine din ce in ce mai arid,panoramele devin din ce in ce mai salbatice si fascinante.

Ajungem dupa aproape 3 ore de drum in Big Sur.Obositi,fascinanti si visatori ne oprim pe marginea drumului sa vedem apusul.Atunci luam o hotarare uimitoare.Ne intoarcem maine pe acelas drum,pentru a retrai experienta:D Multumesc ca m-ati insotit pe acest drum.Pe acesta calatorie uimitoare.Desi se aseamana un pic cu drumul dintre Boujdour si Dakha,aceasta experienta a atins noi nivele.California este intr-adevar uimitoare….

Rachel Getting Married


Filmul intitulat „Rachel Getting Married” este o drama realista despre relatie dintre doua surori,doi poli opusi,fixata in mijlocul nuntii unei dintre ele .Rachel,viitoarea mireasa,isi pregateste cu mult fast nunta .In mijlocul pregatiriilor isi face aparitia,proaspat iesita de la dezintoxicare ,Kym,sora acesteia.De aici incepe un drum extrem de interesant si de real in relatia acestor doua surori.La inceput,am fost putin iritat de Kym si de fire ei.Dar undeva pe mijlocul drumului,am ajuns sa realizez ce disperata era si cat de mult sufera.Rachel ,pe de alta parte, este genul surorii vesnic bune,fara probleme,care intr-un fel sufera de neatentia parintiilor (divortati) care sunt vesnic cu ochii pe rebela Kym.

Filmul e lansat limitat si si-a avut premiera la diverse festivaluri de film (precum cele de la Toronto si Venetia).Filmul o  are in distributie pe Anne Hathaway ( o actrita foarte subapreciata,cu un talent incredibil ),care joaca un rol nou pentru cariera ei ( in care de multe ori era un personaj pozitiv,poate chiar roz) si anume pe Kym,oaia neagra a familiei.In distributie mai intra Rosemarie DeWitt ( Rachel) o actrita extrem de frumoasa,Bill Irwin si Anna Deavere Smith.

Filmul prezinta ceva real.Si precum poate stiti deja,sunt un fan al acestui gen de filme.Kym cred ca este acel gen de fata,care, a trecut prin uimitor de multe si care intodeauna reuseste sa o de-a in bara.Fie ca este vorba despre spargerea accidentala a paharului in timpul toast-ului, sau lucruri mai grave precum consumul de droguri,Kym reuseste vesnic sa-si dezamageasca familia ,care este si asa foarte disfunctionala.In schimb Rachel este opusul a tot ceea ce inseamna Kym .Toate decizile pe care le ia sunt bune,nu face greseli majore,reuseste sa isi gaseasca un sot,are o cariera .Dar Rachel are o frustrare enorma,datorita atentiei pe care nu o primeste.Chiar si in ziua nuntii,Kym reuseste sa-i faca pe toti sa se ingrijoreze de disparitia ei.Dar intr-un sfarsit Rachel accepta situatia si incearca sa treaca peste.In schimb Kym este vesnic prinsa intr-un vortex de evenimente dramatice si decizii proaste.Parintii,divortati,nu reprezinta neaparat un model de familie perfecta.Cu un tata vesnic ingrijorat si o mama indepartata,e si normal ca Rachel sa se simta ignorata.

Dar nu poti ca pe parcursul filmului sa nu ti se faca mila de Kym ,care, desi i-a o serie infinita de decizii proaste, incearca sa faca totul bine.Dar un eveniment,intamplat cu mult timp in urma,va poate rasturna imaginea de victima a lui Kym.Deci un lucru e clar.Personajele sunt foarte complexe si bine construite.

Filmul a primit review-uri bune din partea mariilor critici si a fost nominalizat la o multime de premii (printre care si Oscar) .Adevarul este ca filmul e bine realizat,iar atmosfera putin „indie”( independent-atmosfera de film lansat independent) ,asigurata de modul cum e filmat filmul (precum un documentar) , parca transmite o calitate mai superioara.Va sfatuiesc sa-l vizionati, pentru ca e chiar interesant sa vedem cat de imperfecte sunt defapt familiile.

Aici e un interviu cu minunata  Anne Hathaway:

Alte informatii:

http://en.wikipedia.org/wiki/Rachel_Getting_Married

http://www.imdb.com/title/tt1084950/

http://www.sonyclassics.com/rachelgettingmarried/main.html

Avril Lavigne – Under My Skin


Avril Lavigne si-a lansat cel de-al doilea album,intitulat „Under My Skin” , in 2004, la doi ani dupa albumul ce a consacrat-o, „Let Go”. Albumul,a reprezentat o latura mai intunecata ,mai matura a artistei.Am remarcat la albumul asta parca mai mult rock,spre deosebire de „Let Go” dar si maturizarea se simte aproape in fiecare melodie.

Genul albumului e considerat ca fiind rock impreuna cu  subgenurile sale ( alternative,punk).Avril ne vorbeste in versurile sale despre relatii esuate,tradari neasteptate dar si despre depresie.

Cred ca Avril e foarte buna la acest gen de melodii,si anume acele melodii acustice,parca din suflet.Cu melodie precum „Fall to pieces” ea ne arata fatada libera ce o poate afisa in fata iubitului prin niste versuri foarte originale  iar in ” Slipped Away” vorbeste despre moartea bunicului sau ( ea afland vestea in momentul unui concert,dar ,spre surprinderea tuturor  si-a continuat show-ul,intr-un mod profesional dar trist).

Am o admiratie ciudata pentru artistii de acest gen.Artisti ce isi apreciaza fanii,artisti care desi au o zi extrem de nasoala,si au tot dreptul sa renunte,continua un concert .Artistii ce urca pe scena si isi deschid sufletul omenirii prin versuri si chitara.

Trecem la topul melodiilor favorite :

  • „How does it feel” – una din cele mai bune melodii de pe acest album.Ritmul chitarii amestecat cu vioara e superb .Versurile fac referire la lupta ei pentru independenta dar in acelas timp isi recunoaste si vulnerabilitatile ,bine ascunse :” I am small and the world is big/All around me is fast moving/Surrounded by so many things/But suddenly, suddenly”
  • „Nobody’s Home” – imi place la acesta melodie (ce a fost si single) parca povestea intr-un fel sau altul trista.O fata se pierde.Total.Nu mai stie cine este,nu mai are pe nimeni in jurul ei,este singura.Face orice sa uite de probleme,de durere,de cei din jur.Parca ar fi o descriere a anului 2007 din viata vedetei Britney Spears.Doar ca realitatea parca e mai dura: „Open your eyes and look outside, find the reasons why./You’ve been rejected, and now you can’t find what you left behind./Be strong, be strong now./Too many, too many problems.”
  • „Slipped Away”- melodia este dedicata bunicului sau care a murit in 2003 ,in seara unui concert de-al artistei.Nu m-au impresionat neaparat versurile sau ritmul,ci mesajul:”The day you slipped away/Was the day I found it won’t be the same”
  • „Fall to pieces”-deci pur si simplu ador melodia asta.Mesajul e extrem de confuz,dupa parerea mea,dar banuiesc ca are legatura cu conflictul dintre doi iubiti si despre acel moment solemn….in care te uiti in ochii ei/lui si stii doar un lucru : ca o iubesti/il iubesti:„And I don’t want a conversation/I just want to cry in front of you/I don’t want to talk about it/Cuz I’m in Love With you”

Avril reuseste si cu acest album sa ma impresioneze.Desi e mai matur din toate punctele de vedere,albumul reuseste sa ramana ceva specific Avril.Voi ,ce parere aveti ? 🙂

Informatii suplimentare:

http://www.azlyrics.com/l/lavigne.html

http://www.avrillavigne.com/

http://en.wikipedia.org/wiki/Avril_Lavigne

Sveti Stefan


Nu ,nu e numele unui artist,sau unui actor pe care il admir.E numele unei locatii in Montenegru ,o insula pe care se afla un orasel extrem de interesant.

Azi,intreaga insula apartine unei firme,si este un hotel imens,dar candva,in vremuri de sabie si ciuma,oraselul a adapostit niste bieti pescari,cu o slujba simpla.Construit in 1442, oraselul,care este mai degraba o fortareata ,a fost folosit de localnicii aflati la mal pentru adapost in cazul unor invazii turcesti  sau din partea unor pirati.

Oraselul a fost un important centru de comert in Republica Venetiana  si si-a mentinut acest statut pana in secolul al 19lea cand pescarii locali au inceput sa emigreze in alte zone.

In 1955 orasul a fost cumparat de o companie privata care  l-a restaurat ,la exterior,conform arhitecturii originale si la interior,modern.Deatunci,pana azi,Sveti Stefan este unul din putinele „orase-hotel” din lume.

A fost extrem de cunoscut in anii ’60, cand vedete de talie internationala precum Marilyn Monroe, au inceput sa-l viziteze.Azi este des vizitat  de Silvester Stalone sau George W. Bush.

Desi in prezent este un hotel de 3 stele,parca oraselul si-a mentinut intr-un fel sau altul originalitatea si spiritul.

Imi si imaginez pescarii si familiile lor plimbandu-se pe micutele strazi ale oraselului ,discutand,zambind si laudandu-se  cu dimensiunea pestelui prins de dimineata.

Sincer am dat din greseala peste acest orasel.Dar mi-a placut imediat.Daca vreodata treceti prin Montenegru…va sfatuiesc sa vizitati acest oras minunat!

Up in the Air


Am vazut odata pe internet,pe ceva site,o reclama la un film.Primul lucru ce mi-a atras atentia a fost George Clooney,un actor desavarsit.Cel de-al doilea lucru,titlul.Intrigat,am vazut trailerul si apoi filmul.Initial nu ma asteptasem la nimic special,filmul dandu-mi impresia ca e mai mult o comedie sau ceva asemanator.Dar m-am inselat.

Filmul il prezinta pe Ryan , un barbat cu o slujba neobisnuita.Aceea de a concedia oameni.El umbla tot anul,pe intreg teritoriul SUA concediind oameni, in locul directoriilor  slabi-de-inima.O meserie neplacuta,ai putea spune.Dar Ryan reuseste sa o faca cel mai bine.Tinta lui?Sa faca 1 milion de mile inregistrate cu aceeasi companie aviatica.In drumul sau spre aceasta tinta,intalneste o femeie de afaceri Alex,cu care are o relatie deschisa.Desi viata lui e extrem de izolata,vesnic find pe drum,Ryan mentine cat de des poate legatura cu Alex.Dar parca totul se schimba in momentul cand este afla ca o colega ambitioasa,Natalie, prezinta un nou plan de reducere a bugetului firmei ,concedierea oamenii prin intermediul internetului.Dur.

Ryan ,dupa o cearta cu seful,ajunge in situatia de ai arata Nataliei cum este defapt slujba lor.Filmul poate parea in unele momente depresiv.Chiar este.Genul sau,conform Wikipedia,este comedie-drama,datorita unor scene de un umor original.

Sfarsitul este neasteptat.Cred ca daca ar fi sa aleg un personaj favorit acela ar fi Natalie,datorita naivitatii sale pure.Dar si datorita inteligentei sale.Un personaj complex este si Ryan mai mult datorita filozofiilor sale de viata.Ma intreb daca vreodata,este mai buna filozofia lui legata de relatiile cu cei din jur.Daca nu pentru altceva, pentru acesta filozofie stranie,vizionati filmul.

Scenariul este foarte bine creat iar actorii au un talent si o chimie excelenta.G.Clooney este,se stie deja,un actor desavarsit iar tanara actrita ,Anna Kendrick( Natalie) va avea un viitor stralucit.Imi place parca contrastul din astfel de filme.Unele scene sunt depresive,altele amuzante.Este ceva pentru toti.Va recomand acest film pentru o zi cu soare senin…poate chiar veti vedea pe cer avionul in care se afla Ryan….

Coldplay – The Singles 1999-2009


Daca ar fi sa reduc Coldplay la un singur,unic cuvant ,acela ar fi …..wow.Coldplay reuseste,cu fiecare single al sau ,sa ma impresioneze la maxim si sa ma faca sa visez.Cu versuri profunde si la prima vedere putin imprastiate,Coldaply atinge arcuri ale sufletului meu pe care nu le-a atins nici o trupa sau artist.Cu ritmuri ciudate,neobisnuite si vocea inconfundabila a lui Chris Martin ,albumul  de fata,o colectie a peste 10 ani de albume si melodii incredibile, este cu siguranta unul din favoritele mele.

Desi puteam alege linistit ultimul lor album ” Viva la Vida or Death and All His Friends ” am decis sa fac un review amplu al acestuia.Colectie e extraordinara, dat fiind faptul ca contine hiturile ce i-au consacrat pe baietii de la Coldplay.Albumul e format din  23 de piese la care am mai adaugat eu inca 2 melodii care ,desi nu sunt single-uri, sunt niste melodii extraordinare ( „Gravity” si „Till Kingdom Come”)

Coldplay e recunoscuta pentru experimentele muzicale pe care le face.Desi raman fideli genului Alternative Rock , trupa isi schimba de multe ori sound-ul ,in unele melodii rock-ul simtindu-se profund ( precum ”  Yellow „ sau „Shiver”) iar in alte aparand un nou sound,ciudat intampinat de orga sau de pian electric ( „Speed of Sound” sau „Fix You” ).Iubesc diversificarea din melodiile lor dar si versurile extraordinare.

Cred ca cele mai puternice si profunde versuri sunt in melodia  „Clocks„.Sunt pur si simplu incredibile.Dar ritmul e si mai bestial iar mesajul e foarte deschis la interpretare.Unii ar putea spune ca e vorba despre o relatie esuata in urma unei aventuri extraconjugale.Altii ar putea spune ca e vorba despre o oportunitate pierduta sau despre trecere inevitabila a timpului (elementul principal,desigur,ceasul) .Dar e ceva intre.Asta e un lucru ce-mi place la Coldplay…versurile atat de ciudate si totodata profunde.

Bine.Deci trecem la topul de cele mai superbe melodii de pe album (deci,toate:)):

  • „Don’t Panic” –  versurile sunt uimitor de simple.Melodia chiar imi trezeste un sentiment de plutire….si nu stiu de ce.Melodia nu exceleaza neaparat la capitolul versuri dar ritmul are ceva ce ma face sa inchid ochii si sa ma las dus de el.Mesajul e destul de ciudat.Intr-un fel inspira la un sentiment de calmare intr-un moment in care lumea se sfarseste .Cand zic lumea,nu ma refer la lumea exterioara,ci la lumea lui …sau lumea lor:„All that we fought for, /All those places we’ve gone, /All of us are done for”.
  • „Talk” – ador mesajul melodiei.Face referire la problema societatii noastre.La lipsa comunicatiei.La faptul ca am vrea toti sa vorbim,dar nu reusim.Melodia face referire si la incertitudinea viitorului dar parca ne si provoaca sa ne lasam intr-un fel sau altul amprenta asupra civilizatiei:„You can take a picture of something you see/In the future where will I be?/You can climb a ladder up to the sun/Or write a song nobody has sung, or do/Something that’s never been done”
  • „Speed of Sound” – daca vreodata vreti sa stati intr-un loc si pur si simplu sa simtiti totul in jurul vostru la adevarata sa valoare….va recomand acesta melodie.Cand auzi un ritm atat de liber si dreamy ca a melodiei de fata,nu-ti mai pasa de versuri.Dar sunt geniale,oricum.„The sign that I couldn’t read/Or a light that I couldn’t see/Some things you have to believe/But others are puzzles, puzzling me”.
  • „Lost” – este un single desavarsit.Stiu,cam repet acelas lucru,dar asta e adevarul.Melodia asta are ceva special.Mesajul e unul cam rar in industria de azi.Te pierzi,dar asta nu inseamna ca nu-ti poti reveni.„Just because I’m hurting/Doesn’t mean I’m hurt/Doesn’t mean I didn’t get what I deserve/No better and no worse”.
  • „Gravity”- melodia nu face parte din album,dar trebuie sa o mentionez.Nu ma pot abtine….pur si simplu nu am cuvinte sa o descriu…..And then I looked up at the sun and I could see/Oh, the way that gravity pulls on you and me,/And then I looked up at the sky and saw the sun,/And the way that gravity pushes on everyone,/On everyone.

Cam asta a fost Coldplay.O calatorie impresionanta de versuri si imagini.Sunt dat pe spate de tot ce inseamna Coldplay.Muzica,vers,voce,arta.Intr-un cuvant….WOW.

Extra information:

http://www.azlyrics.com/c/coldplay.html

http://www.coldplay.com/