Jack Johnson – Sleep Through the Static


Jack Johnson este uimitor.In postul de 17 Iulie,am facut un review al albumului „In between Dreams”.Astazi ,voi face un review al albumului sau din anul 2008 ,„Sleep Through the Static”.

Precum probabil stiti,Jack Johnson reprezinta pentru mine unul din „acei” artisti.Diferiti,simpli si uimitori.Se aseamana intr-un fel cu Joshua Radin,dar parca melodiile sale au un altfel de mesaj si vocea lui nu emana atata tristete,precum cea a lui Radin.Si din punct de vedere liric,as putea spune ca Johnson castiga datorita originalitatii si simplitatii lor.

Albumul de fata a fost lansat in 2008 si este cel de-al 4-a album din cariera lui.Stilul lui ma fascineaza.Si albumul asta nu dezamageste aproape deloc.Cred ca,spre deosebire de celalalt,aici melodiile sunt mai profunde si mai interesante.Coperta albumului a fost folosita in promo-urile de la Iphone si de la Ipod.Albumul,desi a primit critici mixte,a fost primit uimitor de bine de fani si a vandut peste 1 milion de cd-uri.

Am fost incantat de albumul asta.Nu ma asteptam sa fiu dezamagit pentru ca toate albumele lui John Johnson sunt uimitoare in felul lor.Dar am fost placut surprins sa descopar ca albumul de fata este mai interesant decat precedentele,desi nu inteleg de ce.Melodiile de pe el au ceva anume care le face uimitor de placute.

Acum,trecem la topul celor mai bune melodii de pe acest album:

  • „Go on” – Asta e una din acele melodii.Superbe.Mesaj simplu.Melodia e dedicata varului sotiei sale ,Danny Riley care a murit de cancer la 19 ani.Melodia vorbeste despre contrastul dintre disparitia inceata a lui Riley si maturizarea copiilor sai.O melodie incredibila.
  • „If I Had Eyes” – Melodia e destul de draguta si ritmul ei e foarte up-tempo.Imi place ca suna a fi optimista dar mesajul e putin trist.Se despart si parca ar vrea inca sa creada ca mai e ceva acolo.Negarea asta…cititi postul de ieri si ve-ti intelege.
  • „Adrift” – Una din cele mai frumoase melodii de pe album.Extrem de trista si asa…nu stiu.Viata merge si tu mergi cu ea.Te maturizezi,te inspiri si respiri si totul poate fi mai bine cand ai prieteni si familie langa tine.Ma face sa-mi imaginez o persoana cantand melodia undeva in mijlocul oceanului.O melodie puternica.
  • „Hope” – Melodia are un mesaj interesant.Pe un site pe care il frecventez, cineva zicea ca aceasta melodia face referire la religie.Oamenii se pierd deseori in dorinta societatii de a compara cu o persoana din oglinda mult mai ideala din punct de vedere religios.Si ne zice la sfarsit ca religia se contrazice constant si in toata evolutia umana,poate ar trebui sa gandesti independent si sa  te bazezi pe instinct si personalitate .O melodie foarte interesanta.
  • „All at Once” – Am ajuns la melodia mea favorita de pe acest album.E uimitoare.Absolut uimitoare.Primul vers,„All at once/the world can overwhelm me „ e genial .Il ador.Nu sunt sigur la ce se refera versurile.Banuiesc ca face referire la un nou inceput,la  realizarea ca e timpul pentru ceva nou.Acesta melodie este continuata in acelas stil cu melodia „Sleep through the Static”,alta melodie geniala.Deaceea melodia se opreste brusc,in video-ul de mai jos 🙂 .

Jack Johnson e pur si simplu fantastic.Versurile sale sunt simple si parca uimitor de profunde in acelas timp.Melodiile sale,vocea lui si versurile sale cu siguranta m-au impresionat.Un artist de nota 10.

Merita sa fi sincer?


Cand suntem mici ni se spune simplu : Nu-i frumos sa minti! Asculta cineva asta?Fie ca e vorba despre ciocolata pe care am mancat-o inainte de cina sau despre un secret murdar,sinceritatea e ceva care la sfarsitul zilei ma fascineaza.

Ma intreb cat de bine e sa fi sincer.De multe ori, sentimentele oameniilor sunt confuze.Si sinceritatea nu face decat sa complice asta. Un exemplu clasic .Cineva ,intr-un caz teoretic ,desigur, considera ca actiunea unui prieten e gresita.Si ,desi acel cineva se gandeste ca intr-o prietenie solida sinceritatea e o prioritate , nu poate sa nu se intrebe daca e bine sa-i zica acelui amic ca face ceva gresit.Sa riste o cearta sau o dezbatere?Sa riste si sa para ca nu este alaturi de acel amic?De multe ori cred ca sinceritatea e un lucru inutil.Deaceea ,probabil, acel cineva decide sa nu zica nimic,pentru a-l lasa pe amic sa faca greseala si apoi sa invete ceva din ea.Dar alterori,ma gandesc ca poate trebuie sa fii sincer si trebuie sa-ti dai cu parerea ,desi nu e ceruta.Dar atunci ma intreb,amicul va fi atent data viitoare?

Conform dictionarului,sinceritatea este virtutea acelui cineva care vorbeste si face ceea ce simte si nu ezita sa zica ce crede.Antonimul este ipocrizia si printr-o legatura stranie,minciuna.Auzi deseori,despre cineva,ca e sincer.Desigur toata lumea crede ca e un lucru bun.Si este,dar totul are o limita.

Aici apare prietenul nostru,cinismul.Sinceritatea exagerata si fara a baga de seama ce simte celalalt.Ii spui ce crezi si gata.Simplu.Rareori am apelat la cinism.E din cauza constintei mele,probabil.Dar cunosc persoane care folosesc cinismul ca un scut.Dar este ,oare,cinismul chiar un defect?Chiar un lucru negativ?Deseori admir persoanele care sunt capabile sa fie cinice la ordinea zilei.Cinismul , ladies and gentleman.Un mister neelucidat?

Mai este un fel de antonim al sinceritatii.Al adevarului mai degraba ,dar cateodata trebuie sa fim sinceri si cu noi ,nu?Vorbesc despre prea-iubita negare. Negarea e atat de murdara.E precum o tarfa (imi scuzati limbajul).Iti ofera o protectie si un confort temporar.Apoi,brusc ,te trezesti la realitatea.Negarea nu face decat sa intarzie aparitia adevarului si intr-un fel si fenomenul numit „sinceritate”.Revenirea la realitate e dura si dureroasa.E precum un epilarea cu ceara ( nu am trait-o dar e un exemplu interesant).Tragi,urli si apoi dupa vreo 3 ore de plans,de mandresti cu picioare de model la o intalnire.

Desi sinceritatea este un lucru complicat,la sfarsitul zilei ai nevoie de ea.Desi initial poti minti si devenii prin definitie un ipocrit,sinceritatea isi face loc printre cele doua si zambeste.Pana la urma urmei ,adevarul iese la iveala, fie ca este el transmis in mod cinic sau normal. Si cateodata,e bine sa rupi bandajul si sa vezi cum stau lucrurile.Doare,dar asa,te trezesti…

Ucranian Tragedy


Cei de la Gole Trekker au postat astazi pe FaceBook un video,inregistrat de la varianta ucrainiana a emisiunii „”America’s Got Talent”.Si sincer, rareori vad un video care sa ma impresioneze atat de mult.

Fata din video,o artista ucrainiana numita Kseniya Simonova , a reusit cu ajutorul unei cutii luminate si nisip fin sa prezinte una din cele mai dramatice perioade din istoria Ucraineis si anume invadarea Germaniei Naziste in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.Desenul in nisip mi se pare fascinant,dar aici amestecul dintre muzica clasica ucraineana si talentul ei este uimitor.

Desenul prezinta un cuplu care este surprins de invadare.El este trimis pe front sa lupte iar ea,ramane insarcinata si naste un baietel.Apoi urmeaza un episod din razboi,artista desenand expresiile faciale ale barbatiilor (sau chiar tinerilor baieti) de pe front ,o expresie de ingrijorare profunda.Povestea se reintoarce la fata,care din cauza ingrijorarii si situatiei tarii,imbatraneste timpuriu.Acesta primeste o scrisoare.Mai departe, artista deseaneaza un mormant comun,unde din cauza lipsei timpului,erau inmormantati ,la comun,cei cazuti la datorie.Mazgalirea de la piatra funerara simbolizeaza numele celor amintiti,destul de putini datorita anonimitatii celor decedati.Apoi mama impreuna cu baietelul viziteaza mormantul iar cei din public cunosc sentimentul si deaceea sunt atat de impresionati.Cei mai multi din ei chiar l-au trait.Ultimul desen o reprezinta pe mama,stand in fata unui geam si isi aminteste de el.Zambeste si ii arata baietelului „fantoma” tatului intr-un fel povestindu-i de curajul pe care l-a avut.Textul de la sfarsit citeste „Intodeauna vei fi o parte din noi”.

Video-ul e extrem de impresionant si patriotismul acestei tari ma fascineaza.Vizionare placuta 🙂

Bird’s Funeral


In ultimele zile ma gandeam sa revad unul din filmele mele favorite,The Hours.Cautam sa resimt acel sentiment atat de greu de definit  pe care il simt in timpul vizionarii filmului.Un sentiment atat de profund si de…neobisnuit.

Tocmai cautam pe YouTube ceva interesant,pentru un eventual post.Initial ma gandeam sa postez despre o destinatie,dar lipsa de inspiratie m-a facut sa ma razgandesc.In schimb am luat decizia de a posta o scena din The Hours,un film extrem de profund si incredibil pe care l-as recomanda oricui.Cred ca as putea vorbi ore intregi despre el ,despre temele din spatele lui si despre mesajul atat de solemn pe care il transmite.

Scena despre care vorbeam,o prezinta pe Virginia Woolf ,una din personajele filmului si un autor extraordinar.Aceasta o ajuta pe nepoata sa la inmormantarea unei vrabiute .Inocenta fetei si profunzimea autoarei ma fascineaza.Intrebarea extrem de reala : Ce se intampla cand murim? si absolut intreaga scena imi face pielea de gaina si parca ma face sa recitesc cartea si sa revad filmul.Melodia din fundal este…incredibila si  scenariul e uimitor.Va recomand sa vizionati acest film .

Life…


De 3 zile ma tot bantuie o intrebare :  „De ce Medicina?”.Merita o lupta de 6 ani,intr-un sistem corupt si lipsit de fonduri?Merita sa te zbati si sa-ti sacrifici o parte din viata pentru medicina,pentru ideea de a face ceva bun,ceva superior?

Astazi,cu ajutorul video-ului de mai jos,am ajuns la un raspuns.Da.Pentru ca vine un moment in toata lupta asta,cand nu mai e vorba de tine.Cand nu mai conteaza cei 6 ani,nesimtirea sau echipamentul invechit.Conteaza ca poti face ceva,ca poti salva pe cineva si ca poti ,la sfarsitul zilei, sa stii ca ai facut un lucru bun.

Sunt naiv,ar spune unii,dar va asigur ca mult ,mult timp m-am gandit la asta.Exista extrem de multe dezavantaje si neplaceri.Dar exista un singur avataj,care parca umbreste neplacerile.Viata e un lucru atat de fantastic si de fragil.Si sansa de a putea face ceva sa o readuci si sa i-o inapoiezi unei persoane mi se pare ceva extraordinar.Iar video-ul de mai jos,mi-a amintit acest lucru.Mi-a amintit de drama ce exista in spitale.Si nu vorbesc aici de situatia sistemului nostru,ci vorbesc in general.

M-am intrebat mult timp daca Medicina este pentru mine.Din multe puncte de vedere nu este.Dar din altele ar putea fi…Nu am de unde sa stiu daca Medicina este pentru mine. Nimeni nu are de unde sa stie ce domeniu este pentru el.Dar sunt dispus sa incerc.Sunt dispus sa lupt si sa ajung sa fac ceva nemaipomenit.

Video-ul de mai jos m-a ajutat sa raspund la intrebarea ce ma va bantui mult timp.Daca e raspunsul corect,nu stiu.Banuiesc ca timpul si viata imi va arata asta…

Dar va rog,vizionati acest video. 

Jason Mraz – Mr. A-Z


Inainte de „I’m Yours” si de succesul international cu acesta melodie,Jason Mraz se lupta in SUA pentru faima si succes.Acest album,cel de-al doilea ,dupa „Wainting for my rocket to come”, parca ne semnaleaza viitoarea faima si ne arata subtil niste semne ca Mraz este neobisnuit.

Albumul e mediocru din punct de vedere al melodiilor.Si asta,vine din partea unei persoane care asculta Jason Mraz destul de des.Dar albumul asta nu reuseste sa-mi atraga atat de mult atentia precum a reusit cel mai recent,albumul caruia i-am facut un review deja,in urma cu cateva saptamani.

Are unele melodii care sunt pur si simplu uimitoare si apoi are alte melodii pe care nici nu le pot asculta pana la capat pentru ca pur si simplu nu-mi plac.Titlul albumului face referire la numele de familie a artistului si anume la ultimele doua litere  iar primele doua litere formeaza un „mister” – mrAZ.

Nu cred ca albumul exceleaza la capitolul versuri dar trebuie sa mentionez faptul ca albumul exceleaza la partea muzicala.Imi place faptul ca parca este un amestec de genuri si intr-un fel fiecare melodie difera.Si desigur trebuie sa mentionez de talentul vocal al artistului care se face remarcat in melodiile de pe acest album.

„Mr.A-Z” a fost lansat in vara anului 2005 si a primit critici mediocre iar vanzarile au fost mai bune decat cele ale primului album dar relativ slabe.De pe acest album au fost lansate doua single-uri,”Wordplay” si  „Geek in the pink”.

Trecem la topul celor mai bune melodii de pe acest album:

  • „Wordplay” – asta e una din acele melodii extrem de….simple.Versurile sunt cam aiurea ,practic spun ca toata lumea a asteptat ceva nou si ca el ramane cu ceea cu ce se pricepe el mai bine,si anume cu joaca cu versurile.Mi se pare uimitor ca a gasit atata inspiratie sa scrie ceva atat de simplu
  • „Song from a friend” – Melodia asta e scrisa pentru colegul sau de camera.E una din acele melodii pe care ai auzi-o intr-o secventa dintr-un serial,in care personajul principal si-a pierdut pe cineva drag si amicul sau sta acolo si incearca sa …respire impreuna cu el.Este o melodie frumoasa,care,desi lunga,ma face sa ma gandesc la prietenii mei.
  • „Please don’t tell her” – Imi plac versurile acestei melodii.Vorbeste despre faptul ca este indragostit de o fata care e de 10 ori mai buna decat el si ii este teama sa-si recunoasca sentimentele pentru ea,de teama sa nu fie ranit.Un scenariu clasic.O melodie frumoasa.
  • „Life is Wonderful” – Tema melodiei e in legatura cu titlul.Viata poate fi grea si usoara in unele momente.Putem avea momente tensionate,triste si momente perfecte,pline de zambete si fericire.Da.La sfarsitul zilei,viata poate fi minunata 🙂
  • „Plane” – Asta cred eu ca este cea mai buna melodie de pe acest album.Ma fascineaza la maxim si imi place si mai mult povestea din spatele ei.Jason intr-un interviu,a spus ca melodia este despre o relatie pe care a avut-o cu o fata.Si datorita concertelor sale ,nu prea apuca sa petreaca timp cu ea si comunicau des prin mesaje sms.Intr-un mesaj sms,Jason i-a scris un lucru care, pe mine m-a impresionat, si care apare intr-un vers al acestei melodii.”If the plane goes down know that i loved you”.Frumos.

Jason Mraz este un cantaret uimitor.Si desi albumul de fata prezinta unele melodii care nu-mi trezesc neaparat interesul,sunt unele melodii care …sunt memorabile.Jason Mraz va ramane mult timp in industria muzicala si sper ca va ramane la fel de independent si liber ca inainte si va produce melodii de o calitate superioara ,in continuare.

Details in the Fabric.


Melodia care urmeaza sa v-o prezint a mai aparut cred ca odata pe acest blog.Nu sunt sigur 100%,dar am o banuiala.Melodia despre care vorbim se numeste „Details in the Fabric” de la Jason Mraz,o melodie extraordinara,care intodeauna ma face sa ma simt…mai bine.Iar astazi,am nevoie de ea.Este cantata in colaborare cu un alt artist pe care il admir ,James Morisson.

Ador tema melodiei.Vorbeste despre „moving on”.Despre dorinta de a trece mai departe.Dorinta de a accepta realitatea si de face tot ce poti, pentru ca altcumva ramai imobil in miscarea incontrolabila a timpului.E precum o imagine in alb-negru in care cineva sta nemiscat pe o strada din NY.

If it’s a broken part, replace it/

If it’s a broken arm, then brace it/

If it’s a broken heart, then face it.

Orphan


Astazi am vazut un film…interesant.Nu stiu daca e cuvantul potrivit,dar imi este enorm de cald si nu gandesc logic deloc.Filmul se numeste „Orphan” si nu cred ca e neaparat un horror,precum credeam initial.As indrazni sa spun ca este o combinatie intre elemente horror si thriller.Dar cu siguranta un film reusit.

Lansat in vara anului 2009,filmul prezinta un cuplu,care, dupa decesul noului lor copil,se hotarasc sa adopte o fetita de 9 ani din Rusia.Intreaga tema a copilului straniu m-a intrigat si trebuie sa va spun ca e destul de interesanta.Esther,fetita de 9 ani,este o fetita care aparent pare draguta si inocenta.Dar adevarul e mult mai sinistru decat atat.

Unele scene au fost cu adevarat infricosatoare,iar altele au fost putin inutile.Unele scene se pretind a fi prea infricosatoare si defapt nu sunt nimic.Acele scene ,care sunt acompaniate de muzica care iti creste pulsul,sunt defapt niste esecuri.Cred ca aici filmul are o problema.

Actrita care a jucat-o pe micuta si „inocenta” Esther,Isabelle Fuhrman,este uimitoare in acest rol,reusind sa-l joace perfect.In film mai apar si Vera Farmiga
Peter Sarsgaard ,Jimmy Bennett  si Aryana Engineer .

Filmul a fost lansat in Iulie 2009 si a primit critici mediocre.In ciuda acestui lucru,performanta actritei care o joaca pe Esther,a primit laude.

Nu sunt neaparat un fan al filmelor horror,desi sunt momente in care imi face placere sa le urmaresc.Acest film,desi are unele scene cam prea lungi ,a reusit sa ma faca sa tresar .Sfarsitul este destul de interesant desi este unul clasic.

Cred ca filmul merita vazut,intr-o zi de sambata ploioasa,dupa curatenie.Cu siguranta un film pentru grupul de prieteni.

Felicity


Vreau neaparat sa va vorbesc astazi despre un serial foarte dragut,pe care am inceput sa-l vizionez astazi.Desi are 4 sezoane,am decis sa va vorbesc despre primul sezon si anume despre primele episoade [nu am vazut intreg sezonul].

Serialul prezinta viata lui Felicity,care,uimita de ce a scris un coleg de clasa in  anuarul de sfarsit de liceu,decide sa isi modifice toate planurile si merge la o facultate din NY doar pentru a fi cu el in aceeasi scoala.

Imi place cum e privita intreaga experienta a facultatii in America si parca tranzactia acestei fete, de la un plan gandit de parinti,la ceva nou,o viata independenta la o facultate straina.

Serialul a fost produs de televiziunea americana  The WB Television Network,care astazi a devenit The CW.A avut 4 sezoane,pentru cei 4 ani de facultate si a rulat intre anii 1998 si 2002.

Personajele principale sunt Felicity,fata care a facut un gest neobisnuit,prietena ei,pe care o cunoaste in primul curs de facultate,Julie, baiatul pentru care Felicity vine in NY ,Ben si supravechetorul caminului,Noel.Actorii sunt Keri Russell  ( o actrita extrem de draguta,care o joaca foarte bine pe Felicity) , Scott Speedman,Scott Foley si Amy Jo Johnson.

Imi place tema acestui serial si parca sinceritatea cu care este aratata tranzactia de la o viata cu parintii ,o viata comoda,la una independenta,primii pasi in viata de adult.Un serial interesant si dragut,pe care cu siguranta il voi viziona mai departe.

Anna Nalick – Breath(2 AM)


Din lipsa de inspiratie [ceva frecvent in zilele de vara ],am decis sa va prezint una din acele melodii care m-au ajutat de multe ori sa….respir.Melodia am descoperit-o in Grey’s Anatomy.E fascinanta….A aparut intr-un episod in care personajul principal  trecea printr-un moment dificil.

Melodia a fost scrisa de Anna Nalick si a aparut pe primul si singurul sau album ,„Wreck of the Day”.A devenit un hit in SUA si  sincer nu stiu exact de ce am ales-o astazi.Dar sper ca va va face sa va simtiti asa cum ma simt eu cand o ascult.

Swan Origami


Deobicei, fie nu am rabdare ,fie sunt ocupat sau obosit si  nu prea ma ocup cu origami.Dar astazi,dintr-un motiv personal,am ales sa fac o lebada dintr-o foaie de hartie.Si sunt mandru sa va anunt ca e incredibil de usor si a iesit frumos,ceea ce e un lucru important:)).

De ce avem nevoie :

  • O foaie de hartie 15/15 cm.
  • O suprafata plata
  • Si maini.Cele mai importante in intreaga ecuatie:))

Procedeul este explicat aici:

Lebada facuta din hartie sau Origami Swan ,este un cadou simbolic desavarsit si pe langa acesta lebada, mai sunt multe alte animale/flori/obiecte ce pot fi incercate. Deci,daca doriti sa oferiti un cadou simplu si simbolic,va recomand o Lebada 🙂

In the Zone – Britney Spears


Britney Spears face un lucru indraznet cu acest album.Dupa o pauza de 6 luni ,dupa albumul intitutal „Britney” in care incearca sa faca o tranzactie de la era pre-adolescentelor la cea a adevaratei muzici pop,Birntey Spears lanseaza in 2004 unul din cele mai provocative albume ale sale.

Lansat in Noiembrie,„In the Zone” reuseste  sa ne arate ca  Britney a devenit o femeie si ca nu mai este o fata cuminte.Melodiile ,in total 12 ,contin versuri controversate si ritmuri …interesante.Britney reprezinta forta pop ai aniilor 2000 si drept dovada albumul a fost un succes,pana in Iulie 2010, vanzand aproape 10 milioane de cd-uri.De pe acest album s-au lansat 5 single-uri si toate cele 5 melodii au ajuns in topurile 40 din jurul lumii.

Sunt uimit parca de faima si de legenda ce o reprezinta Britney Spears.Albumul asta parca atinge niste nivele superioare din punct de vedere melodic dar si din punct de vedere personal.Britney a contribubit la 9 din cele 12 melodii ,din punct de vedere liric si al producerii melodiilor.Precum era de asteptat,albumul a fost promovat intens in SUA prin performante live la diverse emisiuni dar si  printr-un concert uimitor in Time Square,unde practic traficul a fost oprit din cauza multimii .

Turneul ,care a promovat albumul in jurul lumii, se numeste „Onix Tour” si a iscat diverse controverse mai ales in timpul melodiilor „Breath on Me „ [unde cantareata se saruta cu un dansator,cu care  mimeaza apoi scene erotice] dar si prin melodia „The touch of my hand care vorbeste despre descoperirea propriului corp si dobandirea satisfactiei intr-un mod independent [ce limbaj elegant folosesc,nu?] .

Sunt un fan Britney Spears.Nu doar al muzicii ei legendare dar si a personalitatii ei amuzante si copilaroase.Albumul de fata ma face sa ma intreb daca nu cumva reprezinta un semn pentru viitoarea caderea nervoasa pe care o va avea 4 ani mai tarziu? Nu e vorba de ceea ce reprezenta ea in 2004 ci de atitudinea ei rebela fata de industrie,de faima si de viata in generala.Banuiesc ca toti trebuie sa cadem de cateva ori pana intelegem ca nu intodeauna viata merge cum vrem noi.

Albumul este cunoscut pentru aparitia Madonnei in melodia „Me against the music” ,primul single.Britney intodeauna a vazut-o pe Madonna ca un mentor si aici parca se transmite  torta de la regina spre printesa,deci viitoarea regina.Totodata albumul prezinta si o parte mai rebela a lui Britney dar si niste experimente in alte genuri ,in afara de pop,precum RnB sau Electronica ( cum ar fi in melodia „Outrageous” sau „Touch of my hand”).

Trecem  la topul celor mai bune melodii de pe acest album:

  • „Breath on Me” – melodia asta….este erotica.Vorbeste despre dorinta si parca atractia dintre un baiat si o fata.Nici nu stiu cum sa descriu melodia si sa fiu in acelas timp si elegant.Mai bine urmariti aceasta secventa dintr-un concert si ve-ti intelege ce incerc sa spun
  • „The touch of my Hand” – Ritmul melodiei e extrem de mellow si asa…intim parca.Versurile….sunt clare.Auto-descoperirea si auto-satisfactia nu sunt un subiect tabu,dar la vremea respectiva,o vedete de talia ei sa cante astfel de lucruri,reprezenta ceva nou.
  • „Me against the music” – Asta e cea de-a doua melodie,dupa „Toxic” auzita vreodata de mine ,de la Britney.Melodia este cunoscuta pentru colaborarea cu legendara Madonna si este si primul single si prima melodie de pe acest album.Doar un lucru mai am de spus ,si anume ca coregrafia din videoclip e uimitoare.
  • „Everytime” – Una din cele mai frumoase melodii de la Britney.O balada uimitoare ,in care, spun zvonurile,se cere iertare pentru o greseala facuta de Brit in relatia ei cu Justin Timberlake.Imi place parca contrastul dintre aparenta „comerciala Britney” si „adevarata Britney”,care isi face prezenta aici.
  • „Toxic” – iata ca am ajuns la cea mai buna si cea mai cunoscuta melodie Britney Spears.Castigatoare a premiului Grammy ,melodia a iscat controverse din cauza videoclipului si scenei in care apare imbracata doar in bikini si plina de cristale lipite de corpul ei.Desi nu consider acest videoclip ca fiind cel mai bun lansat de ea,melodia e clar,una din cele mai bune.

Britney Spears reprezinta ceva superior.Iar in 2004,era deasupra lumii.Cu acest album,Britney a lansat un brand care continua si azi sa ne faca sa ne intrebam „What’s next?”.Britney surprinde prin originalitate,sex-appelle si prin personalitatea ei naiva.Albumul merita un 5/5 pentru melodiile rebele si intrega atmosfera senzuala eliberata.

Keith


Cred ca aproape toata lumea a vazut filmul „A walk to remember”.Dar cati dintre voi ati vazut filmul intitulat Keith? Se baseaza cam pe aceeasi idee,dar difera enorm de mult in realism si spre deosebire de „A walk to remember”  ,acest film nu are atata drama.E ceva real si autentic.

Nu ma intelegeti gresit.”A walk to Remember” este dragut in felul sau si cu siguranta este un film bun. Dar „Keith” ……”Keith ” a avut o influenta mai diferita asupra mea.In primul rau, trebuie sa mentionez ca filmul este produs independent,ceea ce inseamna ca nu s-au facut modificari majore asupra scenariului,doar pentru a impresiona publicul sau pentru a-l face sa planga.

Ca tot veni vorba de scenariu ,sa va prezint ideea.O fata perfectionista si ambitioasa il intalneste pe Keith,in timpul orei de chimie.Sunt grupati impreuna pentru intreg anul scolar.La inceput Natalie este iritata de prezenta lui si de modul sau …rebel,de a vedea viata.El sustine ca lupta pentru note bune,pentru facultati extraordinare este o lupta lipsita de sens si este practic inutila.Dar apoi Natalie incepe sa simta ceva deosebit pentru misteriosul Keith.Filmul este dramatic.Chiar este.Dar in acelas timp este real.Scenariul e unul posibil si sincer e genul acela de poveste pe care ai putea-o auzi la  un moment al vietii.

Desi seamana mult cu „A walk to Remember” acest film m-a impresionat prin inteligenta lui.Prezinta multe elemente si parca simboluri  si la sfarsit parca ne trasnmite un mesaj,o morala.Nu voi divulga finalul dar este trist.Dar nu melodramatic ca cel din „A walk to Remember”

Imi place parca atragerea ce exista intre ei.Desi initial se intalnesc doar ca prieteni …se dezvolta o legatura intre ei.Si legatura devine puternica.Si asta mi se pare extraordinar…pentru ca e ceva ce se poate intampla oricui.O scena m-a impresionat extrem de mult.Natalie il duce pe Keith la aeroport,dupa aflarea unei vesti triste  si ii spune ca cerul e liber.Ca poate urca in orice avion si poate merge oriunde.Desigur,trebuie sa vedeti scena pentru a o intelege si pentru a o simti cum am simtit-o eu. Deci ,daca nu pentru intreaga idee a filmului,vizionati filmul pentru „scena cu aeroportul” :-).

A fost lansat in 2008 si a fost produs si lansat independent.Personajele principale sunt jucate de Jesse McCarthey,care sincer m-a uimit prin talentul sau si  Elisabeth Harnois.Cred ca talentele celor doi impreuna cu scenariul fac din acest film unul cu adevarat frumos.

A devenit repede unul din filmele mele romantice favorite.E atat de real si de diferit incat…ma fascineaza.Imi place filmul si ii multumesc unei persoane speciale pentru ca  mi l-a recomandat.Adevarul e  ca,desi nu-mi place sa recunosc,imi plac filmele care imbina drama teen cu realismul.Care imi pastreaza, intr-un fel sau altul ,speranta ca exista ceva special in viata si in lume…..

Jack Johnson- In Between Dreams


Jack Johnson.Nu cred ca reusesc sa-l descriu atat de bine precum as vrea.L-am „descoperit” in urma cu doua zile.Si doar Jack Johnson ascult de atunci .Melodiile lui sunt simple,dragute si usoare.Exact ce cautam.

Albumul „In Between Dreams” a fost lansat in  2005 si este cel de-al 3-lea album al artistului.Mi-a fost greu sa aleg un album,din cele 5 pe care le-a lansat,pentru ca toate sunt incredibile.”Incredibile”  poate fi un cuvant prea mare,dar imi asum acest risc.Muzica lui e asemanatoare cu cea a lui Jason Mraz sau John Mayer.Dar Mayer practica un stil total diferit iar Mraz este mult mai comercial.Jack Johnson se bazeaza pe chitara si prezinta doar aspectul asta in melodiile sale.Desigur in cele mai multe melodii avem si toba ,care isi face simtita prezenta.

Tema albumului?Sincer nu o inteleg.Cred ca mi-ar trebui mult timp sa inteleg de ce acest album se numeste cum se numeste.Cred ca se refera la realitatea intre vise.Se refera la acel moment in care te uiti in jur si parca realizezi ce frumoasa e viata.

Nascut in Hawaii,melodiile de pe acest album sunt perfecte pentru vara.Pentru mare,pentru sentimentul de libertate si pentru un apus de soare uimitor. Jack Johnson este si un fost surfer profesional si cred ca si asta contribuie intr-un fel sau altul la stilul albumului.Intr-un fel, Johnson reprezinta tipul baiatului plictisit cu chitara in brate ce scoate versuri simple si melodii dragute.Vocea lui e….uimitoare.Calma dar si expresiva.Ritmurile melodiilor sunt  perfecte pentru o seara de Iulie ,la un suc racoritor cu niste prieteni.

Jack Johnson cu siguranta mi-a atras atentia si sigurat il voi asculta mult timp.Amestecul dintre vocea calma si chitara pura e uimitoare.Albumul asta reuseste sa ma calmeze si relaxeze destul de simplu.Imi place ce este o varietate in melodiile sale.Unele sunt triste,altele pline de optimism iar altele sunt….visatoare.Iti dau o senzatie de plutire….Cel putin mie imi dau aceasta senzatie:))

Trecem la topul celor mai bune melodii:

  • „Do you remember” – melodia e dedicata sotiei sale si versurile vorbesc despre amintirea primei intalniri si a intregului deceniu petrecut impreuna.Mi se pare o melodie draguta si pura in acelas timp.Mai exista melodii care sunt sincere,dar melodia asta…nu stiu.Ma face sa zambesc .
  • „Banana Pancake” – asta e una din cele mai relaxante melodii pe care le-am auzit vreodata.Tema melodiei?O dimineata ploioasa in care el ar vrea sa steie in pat cu ea si sa manance clatite cu banane.Mi se pare uimitor de draguta melodia si faptul ca se aude la moment dat ploaia in fundal mi se pare incredibil.Una din acele melodii foarte bune de ascultat cand faci o treaba casnica.Uimitor de simpla.
  • „If  I  Could” – Una din cele mai simple si incredibile melodii pe care le stiu.E senzational de calma si trista.Melodia,conform unui site,vorbeste despre nasterea baietelului sau in aceeasi seara cu moartea bunicului sau.Probabil de aici vine versul „new life makes losing life easier to understand”.O melodie incredibila.
  • „Breakdown” – Melodia cred ca face referire la faptul ca noi suntem un pasager pe trenul vietii si din cand in cand ar trebui sa coboram in gara si sa admiram tot ce se afla in jurul nostru.O melodie asemanatoare cu cea a lui John Mayer,”Stop this train”.
  • „Better Together” – Cea mai frumoasa melodie de pe acest album.Este si prima melodie,deci ii da albumului un inceput bun.Versurile vorbesc despre acel sentiment pe care il avem cu totii cand  suntem langa „acea” persoana.Acel sentiment de plutire si de usurare.Totul pare mult mai bine…..

Cei 12 Apostoli – Australia


Fascinatia mea pentru Australia banuiesc ca e deja cunoscuta.Australia e clar un loc pe care vreau sa-l vad la viata mea.Dar despre cei 12 Apostoli ati auzit?Desigur toata lumea a auzit de personajele biblice.Dar ma refer la cele 8 [de ce se numeste 12 apostoli daca sunt 8?] stanci uimitoare aflate pe coasta  Australiei.

Locul ireal de care va vorbesc se afla la sudul Australiei ,langa drumul numit subtil ” Great Ocean Road”.Aceste formatiuni de care vorbim se afla pe o plaja de aproape 3 kilometri si s-au format in urma retragerii oceanului intr-o perioada de aproape 20-30 de milioane de ani.Iar acum,aceste structuri uimitoare cad victime eroziunii cauzate de cresterea nivelului oceanului.In urma cu aproape 5 ani au fost 9 formatiuni,iar acum,in urma prabusirii uneia dintre ele,in 2005, sunt doar 8. Dar odata cu cresterea nivelului oceanului se creeaza alte structuri asemanatoare.Deci orice sfarsit reprezinta si un inceput……

Recunosc.Am o obsesie cu Australia si cu Noua Zeelanda.Nu inteleg de ce ,dar ma atrag.Iar aceaste structuri nu fac decat sa-mi amplifice interesul si curiozitatea pentru o tara precum Australia.Structurile reprezinta una atractiile turistice majore ale Australiei,datorita pozitiei lor accesibile dar si finantarii guvernului australian in dezvoltarea platformelor de observare si a catorva companii care ofera transport cu elicopeterul deasupra acestei zone mirifice.

Cred ca as putea da cam orice pentru o plimbare pe aceasta plaja superba si sa pot sta la umbra gigantiilor de 45 de metrii.Va dati seama ce poze uimitoare se pot face aici?

Imi place parca solitudinea acestor structuri.Ma face sa ma gandesc la om si ce intreaga sa viata.E de unul singur.In fata valurilor ,in fata eroziunii.Sta aproape de plaja,de perfectiune.Dar nu o atinge.Lupta sa ramana unde este.Cu ajutorul bacteriilor din apa si nisipului incearca sa-si pastreze maiestria.Dar intr-un sfarsit cade victima eroziunii si alte structuri iau nastere din ramasitele sale….

Ador culoarea spumei oceanului si parca contrastul cu norii de pe cer.Imi place ca se aseamana ,in poza asta,norii negri cu valuri dure si spumoase iar partea senina cu partea calma a oceanului.Interesant,nu credeti?

Am evitat pozele care au fost atinse de Photoshop.Dar aceasta poza e uimitoare.Valurile par mai calme si „gigantii ” stau mandrii si se lasa prada lor.Va mai aduceti aminte de acel post cu Life’s a beach?Cam acelas lucru cred ca se aplica si aici….

Band of Horses – The Funeral


Din lipsa de inspiratie si energie,am decis sa va prezint o melodie incredibila de la trupa americana,Band of Horses. Melodia se numeste „The Funeral” si in ultimul timp adevenit una din melodiile mele favorite.

Nu e vorba doar de ritmul incredibil de mellow dar e vorba de versuri si de ceea ce ar putea ele transmite.Imi este greu sa zic ca se refera .Site-ul la care apelez pentru momente in care nu am inspiratie si nu inteleg versurile unei melodii, mi-a majorat si mai mult confuzia.Mai mult pentru ca melodia e deschisa intr-un fel interpretarii.Sincer,cred ca face referire la inmormantari.La valoarea simbolica a acestui cuvant.La evenimente neasteptate,ce ne socheaza dar la care trebuie sa ne prezentam din respect sau obligatie.La care trebuie sa fim prezenti ,fie ca ne place sau nu.

Deci,„The Funeral” de la the Band of Horses

Everybody’s Fine


Iata aici un film melancolic cu o morala.Un film exceptional,din punctul meu de vedere.Lansat in 2009 ,filmul spune povestea unui tata vaduv care incearca sa afle daca copii sai sunt „bine”.

Filmul este profund si in acelasi timp este simplu.Simpla poveste a acestui om intr-o expeditie de a-si revedea copii devine profunda in momentul in care fiecare din cei 4 copii isi ascund problemele pentru a-i asigura un confort tatului.

Distributia filmului e destul de bogata.Tatal este jucat de Robert DeNiro (un actor extraordinar,care reuseste in filmul asta sa-si arate talentul desavarsit) iar cei 4 copii sunt jucati de Drew Barrymore,Sam Rockwell si Kate Beckinsale.Am ramas surprins de DeNiro,pentru ca nu ma asteptam sa fie atat de talentat iar Kate Beckinsale e uimitor de frumoasa.

Premiza filmului e simpla.Un tata,vaduv de ceva timp,isi invita copii la o cina in familie pentru  o reuniune.Copii nu pot ajunge,din diverse motive,asa ca tatal merge la fiecare pe rand in vizita.Descopera ca fiecare din cei 3 [al patrulea dispare] are ceva de ascuns si conduce o viata normala si nu una plina de succes precum crede el.Desi este dezamagit realizeaza ca nu totul merge asa cum planuim noi sa mearga.Morala?Familia e  importanta….dar comunicarea in familie e cea mai importanta.

Filmul este usor depresiv ,din cauza realitatii din el.Adevarul e ca nu intodeauna reusim.Adevarul e ca sunt unele momente cand oricat de mult am incerca,esuam.

Mi-a placut filmul.Mi-a placut ideea.Un tata cautandu-si copii pe intregul continent american si incercand sa se reconecteze si sa afle daca totul e ok,in viata lor, mi se pare dragut.

Imi place tema acestui film.Reconectare.Familie.Realitate.Astea sunt elemente pe care toti ar trebuie sa le analizam in viata noastra.Viata e grea.Asta e adevarul.Altcumva nu cred ca ar fi la fel de distractiva.Dar sunt cateva chestii ce o fac mai usoara.Si asta e familia.Legatura solemna intre un parinte si copii sai e importanta.Si fie ca este vorba de dezamagire sau protectie,aceasta legatura poate deveni subreda.Si asta incearca parintele sa faca.Sa o reimprospateze.Si in final,reuseste.

Filmul  este interesant.Desi depresiv in unele scene si parca uimitor de familiar,imi place.Reuseste sa te faca sa realizezi niste chestii.Si asta e tot ce conteaza.

~Trailerul iti da impresia ca e o comedia.Credeti-ma pe cuvant ca numai comedie nu este.Trailerul reda o imagine gresita a acestui film.Nu treceti cu vederea filmul doar pentru ca trailerul il face sa para comercializat~

Boney M – Gold – 20 super Hits


De multe ori mi-am auzit parintii vorbind despre muzica celor de la Boney  M.Si din curiozitate,am cautat informatii despre ei,am facut rost de un Greatest Hits si am ascultat.Ce-am descoperit?O intreaga generatie in 20 de melodii.

Trupa Boney M a luat nastere in 1975 si este considerata una din fortele din spatele disco-ului aniilor ’70.Formata din 4 membrii, Bobby Farrell,Liz Mitchell,Maizie Williams si Marcia Barrett,trupa a avut un succes imens in anii ’70 si inceputul aniilor ’80.Iar aceasta compilatie o dovedeste.

Format din 20 de melodii ,albumul  a fost  lansat in 1992 si e cel mai simplu album.Cand spun asta ma refer ca prezinta doar single-urile de succes ale acestei trupe si nu ne oboseste,pe noi ,ce tocmai descoperim trupa,cu melodii nelansate anterior sau alte astfel de lucruri,prezente pe alte compilatii.

Nu sunt neaparat un fan al Boney M.Dar muzica lor mi se pare potrivita pentru o petrecere in Caraibe sau o petrecere pe un vas de croaziera:)).Am o viziunea mai ciudata,dar ritmurile melodiilor si parca atmosfera exotica eliberata de ele,la asta ma duc cu gandul.

Trupa a luat sfarsit in 1986.Intreaga atmosfera de anii ’70,disparuse, iar melodiile lor nu mai ajungeau in topuri si nu mai erau de succes.Dar cred ca 10 ani de succes si faima au facut din aceasta trupa una reprezentanta aniilor ’70 si una legendara.

Trecem la top,care sincer a fost destul de dificil de realizat pentru ca in jur de 10 melodii de pe acest album,sunt incredibile :

  • „Rasputin” – melodia ,lansata in 1978,face referire la „prietenul” familiei imperiale rusesti de la inceputul secolului 20.Melodia imprumuta niste segemnte din diverse melodii folclorice rusesti si turce.O melodie interesanta.
  • „Daddy Cool” – melodia asta este un exemplu perfect a aniilor ’70.Iar in video-ul de mai jos…se observa diverse elemente „la moda” la acea vreme.Interesanta aceasta excursie in trecut:)).
  • „No Woman No Cry” – Desi este un remake al melodiei lui Bob Marley,melodia este uimitoare.Iar cei de la Boney M. au facut o treaba buna cu melodia asta.
  • „Hooray! Hooray! It’s a Holi-Holiday” – Melodia asta este un hit de vara[Al aniilor ’70,dar tot hit ramane:))].Imi place tonul jamaican al melodiei.Cu siguranta una din acele melodii cantate des pe un vas de croaziera.
  • „Rivers of Babylon” – Una din cele mai cunoscute melodii de la ei.O melodie pura,plina de dragoste si ceva tipic aniilor ’70.Si sincer,cred ca e melodia mea favorita de la ei.Versurile melodiei sunt luate din Psalmul 137 care vorbeste despre exilul evreiilor dupa cucerirea Ierusalimului in 586 BC.O melodie religioasa,dar superba.

Albumul mai are si un remix al celor mai cunoscute melodii de la ei.Un remix reusit si placut.Boney M. clar reprezinta un simbol al aniilor ’70 si ai epocii disco.Trupa a avut succes mai ales in UK dar si in Africa de Sud si a vandut ,pe parcursul intregii sale existente ,aproape 140 de milioane de cd-uri.O adevarata realizare pentru o trupa cu adevarat legendara.

Finding Neverland


Putine filme ma impresioneaza.Majoritatea celor puse aici fac asta.Dar ‘Finding Neverland” reprezinta un film superior din multiple motive.In copilarie,Peter Pan m-a fascinat.Inca ma fascineaza….visam in copilarie ca voi putea zbura spre Neverland,un taram al tineretii vesnice si al bucuriei  inocente.

Filmul este un semi-biografic despre viata lui J.M Barrie si este prezentat momentul in care a scris sceneta lui Peter Pan. Inspiratia lui?Copii unei famili bogate intalniti intr-un parc.Odata cu prietenia neobisnuita dintre acesta si copii familiei  Davies….se naste ideea unui personaj legendar ce imi va dezvolta mie si a inca vreo 7 generatii imaginatia si speranta in ceva diferit.

Filmul are ceva ce ma impresioneaza si ma face sa visez la stele ,pirati si baieti zburatori. Nu e doar povestea reala,incredibila dealtfel,dar intreagul scenariu e uimitor de ….copilaros.Iar acest lucru,pentru o persoana ce inca mai are un mic baietel in el,este ceva superb!

Filmul are in distributie doi actori uimitori.Johnny Depp si Kate Winslet. Winslet este una din actritele mele favorite,mai mult datorita accentului superb dar si datorita talentului evident.Iar Depp….Depp reprezinta un altfel de actor.Genul neprevizibil.Reprezentatiile sale sunt ….stranii si in acelas timp atragatoare.Talentul este uimitor,chiar si aici,unde joaca rolul unui englez in anii ’20 [rol ce nu necesita neaparat atat de mult talent].

Desi filmul are unele greseli din punct de vedere cronologic,am decis sa trec cu vederea si sa ma intreb o intrebare neobisnuita. Creativitatea si toate imaginatia pe care domnul J.M Berrie a avut-o,…de unde provine?Este oare o caracteristica misterioasa a nedeslusitului suflet omenesc?Sau doar o sclipire de moment,ce ne deosebeste unii de altii?

Intodeauna mi-am dorit sa zbor.Mi se pare unul din acele lucruri imposibile pe care as da orice sa il incerc. Si intodeauna am fost fascinat de povestea lui Peter si Wendy.Povestea de descoperire reciproca,de incercare a ceva nou si in acelasi timp de maturizare.Nedorita si obligatorie maturizare.

Sfarsitul acestui film este….fantastic.Uimitor.Nici nu stiu cum sa il descriu….Profund.Acesta este cel mai potrivit cuvant.Imi place cum se amesteca parca tema filmului cu tema povestii lui Peter Pan.Maturizarea,fortarea de a trece peste copilarie si peste tot ce inseamna ea.Fie ca este realizarea lui Wendy ca nu poate ramane vesnic un copil [in poveste] sau maturitatea timpurie a lui Peter [predominant],exista o combinatie destul de reusita intre ambele in film.

Filmul este  special din multe perspective.Pentru mine este un film extraordinar pentru ca arata creatia unui personaj prolific in copilaria mea.Acest film este bun de vizualizat cand vreti sa va amintiti cum a fost copilaria…..10 ani de dezvoltare si bucurie inocenta…. 🙂

Half Moon Bay,California


Precum v-am promis in postul de ieri,astazi ca prezint o destinatie speciala.Si ea e reprezentata de golful Half Moon aflat la distanta de 40 de km sud de San Francisco,California.

Intentionam sa va prezint un alt loc,dar astazi,am vazut  un film in care era filmata o plaja superba.Nu cred ca are rost sa va spun care e filmul,dar acea plaja pur si simplu ma fascineaza.E uimitoare…

Incepem cu inceputul si anume cu numele golfului.Vazut din spatiu,sau chiar in imaginea din stanga,golful seamana cu o semi-luna iar localnicii au sesizat acest lucru si uite asa a aparut Half Moon Bay.

Din punct de vedere istoric,golful a fost la inceput o zona agricola iar apoi s-a dezvoltat incet.Pe coasta acestui golf intalnim 4 orase minunate,elegante si micute,Princeton-by-the-Sea, Miramar, El Granada si cel mai mare, orasul Half Moon Bay.

Coasta prezinta un climat temperat,cu temperaturi stabile pe intreaga durata a anului.Acest golf este popular printre cei care practica surful ,mai ales la plaja Mavericks,unde valuriile sunt imense.

Plaja nu e neaparat dezvoltata,nici din punct de vedere administrativ dar nici din punct de vedere  geografic.Cu o coasta ridicata , plajele sunt majoritatea pustii si cred ca din acest motiv am ales acest loc.

Formatiunile de pe acesta plaja sunt uimitoare.Pe plaja observata in film, sunt vizibile stanci foarte frumos dezvoltate in calea valuriilor.Un loc uimitor pentru niste poze,nu?

Cred ca aceasta plaja si poate uimitoarea priveliste ce o ofera coasta inalta, perfecta pentru o prima intalnire sau un prim sarut….locul pare idilic dar in acelas timp real.Stancile,dealurile ce parca cad victime oceanului…toate definesc Half Moon Bay….