Primul post de pe Iphone


Aveam nevoie de ceva nou,după ce zi am avut.Am avut una din zilele alea in care pur si simplu nu ştiu cum anume am trecut prin ea.
Asa ca mi-am luat aplicatia de iPhone pentru WordPress.Nu ştiu.Am auzit lucruri rele despre el.Pare ,pana acum,sec.Dar e diferit într-un fel ciudat.
Da…..ii fac unele modificări când ajung la calculator.Pana atunci,salutari de pe WordPress Iphone 🙂

Update 12:10

Da.Am revenit in my confort zone.Durerea de cap persista.Dar e ok…Maine e ziua nationala a Romaniei.Tot maine se mai intampla si alte lucruri,dar vorbim despre ele maine.Pana atunci,minunata Colbie Caillat va va incanta urechiile cu o melodie vesela ,numita „Somethin’ special”

Everything’ll be alright…


Imi este frig si sunt obosit.Ultima saptamana din 18 a inceput incredibil de aglomerat.Precum am preconizat.Mda…Everything’ll be alright.

Intr-un fel sunt dezamagit de mine insumi dar incerc sa raman pe picioare.Nu stiu.Poate e de la lipsa de somn sau poate e de la factorul „neasteptat”.Ce pot sa spun…Noiembrie nu a fost luna mea.Nu a fost luna multor persoane…Ma enerveaza.Ma enerveaza ca nu prea pot interveni intr-un fel sau altul.Sunt mai mult suparat  ca nu pot fi acolo pentru persoanele care au nevoie de asta.

Titlul acestui post extrem de vesel ,provine de la o melodie a lui Joshua Radin.Am revenit la el…pentru moment,sunt inapoi la Joshua.

La sfarsitul zilei Joshua are dreptate.Everything’ll be alright.Nu in masura in care am vrea noi,dar totusi hai sa ramanem in confortul acestui gand.Mi-a trecut astazi ceva prin minte.In timp ce admiram viteza socanta cu care norii se deplasau,mi-am inchipuit cum ar arata acel loc de vis.Nu stiu exact despre ce vorbesc,dar mi-a trecut prin fata ochiilor o imagine.In mijlocul unei paduri,exista un loc luminos.Un loc unde soarele reuseste sa treaca si sa lumineze iarba.In jur se aud pasari.Ramai acolo…si simti cum uiti tot.Cum te pierzi in cantecul lor.Accepti usor realitatea aici.Pare a fi doar un lucru minor,in comparatie cu melodia pasarilor.Da…Acum,la 23:19,imi doresc sa fiu acolo.Sa nu ma gandesc la nimic.Sa stau doar si sa ma las dus de zgomot….

 

19 without a week.


Mai am o saptamana de 18 ani.Fix o saptamana.Da…nu cred ca sunt pregatit sa trec la 19.Nu sunt pregatit pentru schimbarea asta brusca.Incepusem sa ma obisnuiesc cu cifra 18…

Da.Am o saptamana plina,probabil un preview pentru 19 ani. Dar nu ma tem.Deloc.Desi nu cred ca am energia necesara pentru presiunea numita „ultima saptamana din 18 ani”,voi trece prin ea cu zambetul pe buze.Cred ca asa e cel mai bine.

Imi vad ultimul an si il admir.Am crescut mult in el.Am devenit mai bun in unele sensuri si mai rau in altele.Mai am timp sa repar raul.Mai am timp sa ma imbunatatesc.

La sfarsitul zilei,realizez ca varsta e doar un numar.Parasesc 18-le si intru pregatit in 19.Dar pana la uimitoarea trecere,ma asteapta o saptamana.Ultima saptamana de 18… Free Fallin’ -John Mayer

Chasing cars…


Am o noua melodie favorita.O stiam de o vreme,dar astazi am re-inceput sa o ascult in mod obsesiv.Se numeste „Chasing cars” si e de la uimitorii Snow Patrol.

E una din melodiile mele de suflet.Descoperita intr-o Februarie friguroasa,in timp ce savuram un episod din Grey’s Anatomy,”Chasing Cars” ramane una din melodiile mele favorite,si in ultima vreme,cea mai ascultata in playlistul ipod-ului meu.

Da.V-ati dat seama ca nu am nici o idee despre ce postez,nu?Probabil.74 de cuvinte pentru ziua de 27 Noiembrie 2010.Nu sunt suficiente pentru ce zi am avut.Nu sunt suficiente deloc….Snow Patrol – Chasing cars

Times like these


E 23:52 si nu am nici o idee despre ce sa scriu in seara asta.Ma simt…nu stiu.Bine?Excelent?Euforic?Ciudat…here it is.Ciudat…

Da.23:54.Nici o idee.Ma gandesc tot la alte lucruri.E incredibil ce saptamana usoara am avut.Dar nu stiu de ce am fost mai obosit ca in timpul unei saptamani aglomerate.Bat campii intr-un hal.E incredibil.Bine.E 23:58.De ce am impresia ca si timpul lupta cateodata impotriva noastra?

Gata.Un post esuat.Dar revin maine cu ceva mai fresh.Promit.Jack Johnson – If I Had Eyes

Wht do I keep counting?


Mai sunt 10 zile pana la ziua mea.Mai sunt 10 zile,2 teze si o saptamana de scoala pana implinesc inspaimantatoarea varsta de 19 ani.Nu stiu…e straniu sa ma gandesc ca am ajuns pana aici.E chiar e incredibil.In acelas timp imi va fi dor de 18 ani.De ideea aceea ca am „lumea la picioare”.Dar cred ca la 19 deja ajungi sa realizezi unele lucruri si reusesti sa-ti stabilesti niste prioritati.

Da.Why do I keep counting?I have no idea.Sincer,acum doua minute am realizat ca mai sunt 10 zile.Pana acum nu m-am mai gandit la asta.Dar cateodata e bine sa te trezesti.

19 ani…va fi un an destul de interesant.Si da,ma voi distra la maxim 😉Robbie Williams- Feel

The river is wild.


Iarasi ma confrunt cu o seceta.De inspiratie,normal.Imi place sa cred ca inspiratie e precum un rau.Sunt zile in care iese din matca,dar sunt unele zile in care nu este rau.In care sunt doar niste pesti uscati.Frumoasa imagine, nu?

Ma tot atrage in ultimul timp ideea unui v-blog.Sau macar a incercarii unui v-blog.Ce e un v-blog?E un video-blog.E destul de interesant.Creezi un v-blog si il pui pe iubitul Youtube si atat.Astepti vizualizari.Acum ca am tastat ideea,suna cam stupid.Chiar am nevoie sa-mi complic viata cu un video-blog?Cu un blog in care trebuie  ma stresez sa invat cum functioneaza un software video?Sau chiar am nevoie sa-mi storc creierasul obosit pentru idei originale?Nu stiu…

Ma mai gandesc.Precum va da-ti seama,raul meu de inspiratie e secat cu totul.Dar oricum,ideea unui v-blog imi face cu ochiul…deci se poate sa-mi complic viata,voluntar,just for the hell of it.Joy Zipper – Go Tell The World

Take the fall…


Sunt unele persoane care supravietuiesc.Sunt unele persoane care fac fata presiunilor.Care apuca sa vada o noua zi si care sunt siguri pe ei si cred ca totul va fi bine.Sunt unele persoane care POT sa faca totul.Care,desi nu pot schimba daunele pe care destinul cateodata le face,incearca sa faca asta.Pentru mine,acei oameni sunt niste eroi.

Admir si as vrea sa pot si eu sa trec sau sa rezist.Sa nu cedez in fata presiunii,orelor lipsa de somn,tristetii,dramelor ce parca nu se mai opresc.Ma intreb daca pot face asta.Nu pot fi sigur,pentru ca nu am trecut prin nimic dificil pana acum.Daca am trecut,inseamna ca am supravietuit si nu am reusit sa-mi dau seama ca prin ce am trecut.Nu stiu…simt ca bat campii,ca intodeauna…

Unele persoane au un suport rezistent.Alte persoane reusesc independent sa supravietuiasca.Alte persoana apeleaza la alte mijloace pentru a prelungi iluzia,negarea,dar ajung la sfarsit sa aleaga intre suport sau putere proprie.Nu e lucru rau sa ceri ajutor.Nu poti fi Superman/Supergirl tot timpul…

Mda…trec printr-un moment straniu.Nu-l pot descrie pentru ca nici eu nu sunt complet constient ce inseamna sau ce este… In my place -Coldplay

Set the fire


Incerc sa nu intru in panica.Mai am 6 minute si se face ora 12 si nu stiu.Nu mai conteaza,realizez acum,daca ating sau nu deadline-ul.Pentru ca luna Noiembrie nu va fi luna „plina” de posturi zilnice.

Astazi,dupa o perioada de vreme de Mai,am simtit toamna.Am simtit-o in picaturile moi de ploaie ce au inceput la un moment dat sa cada.Am simtit-o in vantul taios care imi facea pielea de „gaina”.Am simtit-o in suflet,odata cu disparitia soarelui.Suntem in 22 Noiembrie si toamna se face simtita…Partea cinica din mine vrea sa spuna ca e timpul pentru asta.Dar visatorul ramane intins pe terasa ,admirand stelele…

Mai 3 minute.O melodia uimitoare si o noapte friguroasa.Welcome autumn ! The Script-For the first time

Inspiration


Deseori ma gandesc in jur de o ora la un eventual titlu pentru post-ul din ziua respectiva.Postul propriu-zis vine pur si simplu de la sine.E straniu ,sincer.Cateodata imi vine inspiratia dintr-o zona ciudata,infinita.Alta data trebuie sa postez despre un subiect anume ,pentru ca nu am alte idei si e seceta la partea cu inspiratia.La sursa mai bine spus.Bat campii…

Am vazut odata un video pe Youtube,al unei conferinte de gen „talk” in care invitata era Elizabeth Gilbert (citesc acum autobiografia ei  „Eat,Pray,Love” – o carte foarte interesanta,mai ales la capitolul cu India in care vorbeste despre religii si viziuni despre ce inseamna sa fi religios).In video, autoarea vorbea despre inspiratie si ce inseamna sa fi scriitor (nu ma consider scriitor,dar asta e altceva).Vorbea despre o intalnire pe care a avut-o odata cu autoarea Ruth Stone (o poeta americana).Aceasta din urma povestea cum „venea” inspiratia.Statea in tinerete si lucra pamantul parintiilor si simtea cum un val de idei si cuvinte vin deodata spre ea,precum un nor sau o adiere de vant.Obisnuia sa fuga pana in casa,sa i-a un creion si sa se lase trecuta de vant,de nor si scria poezia.Mi se pare uimitoare intreaga idee…Si sincer,nu stiu daca as putea descrie inspiratia ca un nor,dar deseori…vine si trece …si daca nu esti pe faza….nu apuci sa pui ideea pe o foaie,sau in cazul asta,pe un post.

M-am hotarat in sfarsit pe un titlu.Inspiration.E potrivit intregii teme a acestui post ,nu?Nu stiu…nu mai stiu despre ce postez. Cateodata,zicea Ruth Stone,simtea cum trec versurile prin ea si nu apuca  sa le scrie pe foaie…intindea mana si prindea capatul versului …si il tragea inapoi spre ea….si stiti ce se intampla?Versurile veneau invers.Genial…Andrew Belle-Reach

PS.Aici este video-ul conferintei de care va spuneam.Este a doua oara cand apare pe acest blog,dar e foarte tare,deci merita.

 

The great escape


Nu cred ca e un titlu adecvat.Nu prea am de ce sau de cine „fugi”.Nu sunt genul de persoana care sa fuga de realitate.Dar excursia de astazi,de la Deva,cea de care am mentionat ieri foarte subtil,a fost incredibila.Geniala chiar…

E uimitor din cate motive pot 3 oameni sa rada intr-un tren.Da…astea sunt acele momente din clasa a 12-a,ce merita amintite.Ma bucur ca se termina etapa asta din viata mea,dar imi va fi dor de unii oameni.Si excursia asta m-a asigurat ca nu ii voi uita prea curand.

Revenind la excursie…trebuie sa spun ca m-am simtit extraordinar.Imi place enorm de mult sa calatoresc si acum mi-am facut plinul pentru vreo 3 luni.Urmatoarea destinatie ideala?Alba-Iulia .Candva la primavara.In vacanta intre semestre probabil.Mai vedem.Inca nu am invatat lectia cu „nu-ti pune sufletul in planuri si ambitii,pentru ca situatia din prezent se poate schimba enorm de repede si visele si planurile pot ajunge doar niste vise”.Da…

Privelistea de la cetate e geniala.Urcarea a fost plina de aventuri si distractie.Daca ar trebui sa retraiesc totul…exact asa as face-o.Nu as schimba absolut nimic.

Frustrat ca browserul Opera m-a dezamagit si nu am reusit sa postez pana la miezul noptii (si uite asa se duce  luna mea de postari zilnice),inchei postul acesta prin urmatoarea melodie.Kids-MGMT

Travelling…


Maine fac ceea ce imi place.Maine urc intr-un tren si plec.Pe valea Muresului in sus (sau jos?) spre un oras ce pare mediocru,dar e defapt foarte interesant.Ma indrept spre Deva,un oras  ambiguu si ,aparent,marcat de vremea comunismului.

Nu stiu cum va fi.Nu stiu la ce sa ma astept.Dar cu siguranta ma voi distra. Si cu siguranta voi face poze.Inchei.Trenul e de la ora 8 fara ceva.Mi-am pregatit apa,aparatul,mancarea si sufletul.Va fi al 3-lea pe lista de orase vazute de „capul meu”.And it’s going to be fun 😀

Cu speranta ca maine voi apuca sa postez la timp,pentru a mentine obsesia de o luna plina de posturi,va las cu melodia de soundtrack a celor de la Globe Trekker. Melodia asta intodeauna imi da energia de care am nevoie for travelling :D.

Nothing


Am incercat sa adorm.Am incercat sa las totul deoparte si sa cad in vise.Nu am reusit.Nu stiu de ce…Acum casc.A fost Joi…si pe cat de increzator fusesem ieri,am ajuns sa realizez ca Joia pur si simplu it’s not my day.

Maine e iubita Vineri.O zi pe  care,desi se anunta a fi extraordinar de aglomerata,o astept.Urmeaza sambata o excursie la Deva,in care voi vedea cetatea si McDonalds-ul de acolo,si apoi nimic.Somn.Mult somn.Asta e planul maret pentru weekend.

Mi se inchid ochii.Am supravietuit inca unei Joi.Tomorrow is another day 🙂

Small memories.


Daca acum ma intreaba cineva ce am facut astazi,la orice moment al zilei,ma credeti ca nu mai stiu?Am zburat pur si simplu prin ziua de azi.Imi amintesc ora de pregatire la Bio si imi amintesc ceva de la chimie.Dar deacolo mi se cam rupe firul.E chiar trist.

Am impresia ca am ajuns precum mosii aia senili (desi mai am o luna pana implinesc 19 ani).Uit detalii.Si poate e un lucru normal,dar ma sperie in acelas timp.Vreau sa descopar yoga.Adica intr-un fel ma fascineaza ideea de meditatie prin yoga si as vrea sa o incerc.Nu am timp ziua,asa ca o voi face in intunericul camerei prin intermediului unei aplicatii de pe telefon.Doamne ce imi place tehnologia ce ne inconjoara.

Maine e Joi si ma simt neobisnuit de impacat.Nu stiu…dar vestea proasta e ca vin ploiile.Dar nu e neaparat proasta,in momentul in care ploaia te calmeaza intr-un fel.Joile nu ma calmeaza.Chiar dimpotriva.Dar maine nu stiu…poate va fi altcumva.

Inchei.Un post atat de ilogic incat are logica.E o chestie ce mi-a venit acum.Nu are logica,dar totusi are.Sunt bolnav.Si flamand…. Nothing-The Script.

Where does the good go?


Today has been okay.Cerul albastru a ajutat.Oboseala a cam daramat cheful  pentru holbare la cer.As vrea sa am timp sa ma opresc si sa stau.Sa stau sa vad cerul si traficul.

Ma duc in pat…nu par capabil de crearea unei propozitii logice si nici de un post bun.Atat pentru astazi.Today has been okay.

Such great heights


E 23:32 si nu stiu….sunt in aer.Imi trec milioane de intrebari prin minte si am impresia ca trec printr-o mica criza metafizica.E un termen mult prea pretentios ,dar l-am citit in Eat,Pray,Love si incep sa-l folosesc(Precum un copil,care tocmai a aflat un cuvant nou si il foloseste gresit).

Deci….criza metafizica.Defapt…nu cred ca e metafizica.Cand aud metafizic ma gandesc la una din acele lucruri spirituale,care ma depasesc.Care sunt caracterizate deobicei de un singur cuvant (pur ,inocent,uimitor,wow) si deobicei sunt descrise obscur,vag.Mai degraba o criza spirituala.E probabil mai bine spus asa…

Nu mai stiu ce sa cred ,asta e adevarul.Nu imi pot gasi confortul in anumite doctrine sau ganduri.Nu pot inchide ochii impacat,stiind ca nu am nici un control.Sunt frustrat ca nu inteleg multe lucruri.Sunt frustrat ca nu pot schimba nimic.Defapt,cred ca am ajuns sa accept totul…

Nu stiu ce sa zic.Astazi am trecut peste depresie,anxietate,griji si am ajuns intr-un spatiu atat de ciudat incat ma simt pierdut.Sunt pe un carusel ce se invarte….si sunt inconjurat de intuneric.Am incetat sa lupt impotriva caruselului,pe care oricum nu-l pot opri.Si nici peste intuneric nu pot trece.Am ajuns doar sa stau si sa ma las invartit….Mad World – Gary Jules.

Momente cand nu ai voce.


Sunt unele momente in care pur si simplu nu am voce.In care socul,realitatea,viata,e atat de dura,incat nu am voce.Nu pot cere ajutor,nu pot alinta pe nimeni si neputinta ma sufoca…Astazi,acum,ma simt mai neputincios ca niciodata.

Pe langa faptul ca nu ma pot concentra la absolut nimic,trec printr-un moment atat de ciudat incat nici sa-l descriu nu sunt in stare.Ma simt pierdut,sincer.E un sentiment atat de oribil,incat nu stiu cum sa fac fata la el.Ma plang prea mult.Dramatizez.Sau pur si simplu asta e purul adevar.Vedeti?Nu mai am logica in gandire,intodeauna un semn bun…

Postez astazi devreme.Postez devreme pentru ca….defapt,sincer,nu stiu de ce postez mai devreme ca in alta zi.Inchid calculatorul,blogul,locul meu de siguranta,si ma adancesc in singurul lucru in care ma pot adanci.In scoala,in prioritati,care inca plutesc deasupra ultimelor evenimente.Sa nu pierd controlul volanului.Daca il pierd,daunele poate vor fi prea mari pentru a ma reintoarce pe respectivul drum…Mumford and Sons – The Cave

 

 

A party occasion…


Astazi (defapt acum) sarbatorim ziua unei prietene apropiate.Sincer,astazi nu prea am avut chef de postare si am anulat-o.Acum,la ora 22:35 sunt in casa respectivei prietene si postez.Sunt foarte obsedat cu ideea unei luni intregi de postare si nu stiu de ce simt ca Noiembrie va fi acea luna.Dar degeaba simt,pentru ca deseori nimic nu iese cum simt eu sau oricare altcineva.

Nu am o idee fiza despre ce sa postez,si stand aici ,cu un gust destul de straniu in gura (un vin usor suspect a contribuit)  ma gandesc daca asta e un semn bun.Nu stiu…banuiesc ca nu pot avea in fiecare zi inspiratie pentru locul asta.

Dar oricum,mi-am sacrificat 5 minute pentru postare,ceea ce dovedeste implicarea mea in obsesie.Acum am primit bucata de tort si zambind,nu pot decat sa-i urez tot binele din lume prietenei respective.Revin la petrecere,la viata…pe maine.

Change of time


Probabil,in intreaga mea istorie de postari,am mai folosit odata titlul asta.Este o melodie de la Josh Ritter,cu acelas nume.E despre trecere timpului,despre cadere si ridicare,despre incertitudine,despre viata…E una din favoritele mele melodii de la el,care,desi nu exceleaza prin versuri (precum „A new World” sau „The curse”) reuseste sa fie incredibila.

Astazi melodia asta imi vorbeste la un nivel mai ciudat.Ma simt depasit de situatie dar cedez.Nu pot lupta impotriva destinului.Lupt,pentru a reusi sa imbunatatesc viata celor din jur,dar nu sa o schimb.Asta e chestia cu schimbarea…cateodata nu e posibila.Cateodata,imbunatatirea e singura varianta…

Am avut o saptamana lunga.Probabil voi adormi cu versurile lui Josh Ritter in brate si cu speranta ca ,candva,totul va fi din nou bine.Noapte buna.

All at once…the world can overwhelm me


Da…I’m overwhelmed today.Nu stiu…neputinta ma doboara.Defapt…intreaga saptamana a reusit sa ma doboare la maxim.Simt ca uit sa inot si ca ma scufund .Simt ca totul din jurul meu se desframa incet…si eu completez intregul.Mi-as dori sa pot schimba ceva.Mi-as dori sa pot avea incredere…mi-as dori sa pot zambi…mi-as dori multe.

In fine.Nu prea realizez nimic plangandu-ma atata.Dar in acelas timp,asta e tot ce mi-a ramas…Acum simt pe pielea mea ce a vrut sa spuna citatul din „Eat,pray,love” de acum cateva zile,acela care zicea sa nu te atasezi de nici o idee preconceputa,de prezent.Pentru ca totul se poate schimba al naibii de repede.„What if You” – Joshua Radin