Happy New Year !


Deci s-a terminat 2010.Un an ciudat dar interesant.Mi-a placut.Cu bune si rele….

Nu mai pot tasta mult.Mai sunt in jur de 39 de minute pana in 2011.Suna ciudat.Deci va las cu ABBA si a lor ” Happy New Year„.

Anunțuri

Freakshow


OK.Nu am postat ieri. Nu imi aduc aminte de ce.Nu am apucat probabil.Petrecerea de care va ziceam alaltaieri?A fost pur geniala.Am avut ocazia de a ma separa de toate chestiile ce ma trageau in jos.Acum,cu febra musculara serioasa si cu un par putin zburlit,ma pregatesc pentru o a doua petrecere ce se anunta sezationala,si anume Revelionul.

Nu sunt neaparat un mare alcoolic.Am tendinta de a fi mult prea responsabil.Il consider un defect ,pentru ca de cele mai multe ori nu-mi permite sa ma distrez asa cum imi imaginez ca ar fi mai interesant.

Freakshow huh?Da…un adevarat Freakshow.Defapt eu am fost elementul freaky ce a completat show-ul.Dar a fost bine.M-am simtit ok.In timp ca inghiteam inca un shot, enumeram tabla inmultiri in minte sa vad daca mai merge.Si a mers.Sunt rezistent si se pare ca..si bun la mate.

Bine.Gata.Inchei.Maine am treaba.Trebuie sa-mi alung febra musculara.Trebuie sa-mi pregatesc stomacul pentru inca o doza de alcool inghitit responsabil.Intre timp am chemat-o pe Madonna sa ne cante un pic,asa de ultima zi din an.Madonna – Celebration

 

 

Nothing fails


Cand vine vorba de timp,intodeauna reusesc sa o dau in bara.Fie nu sunt capabil sa ajung la timp util undeva,fie nu reusesc sa postez la ora buna.E trist.Dar banuiesc ca ai nevoie si de un pic de distractie in viata…si timpul e elementul funny al vietii mele.

Nimic nu cade,spune titlul meu.Adevarul e ca nu cade.Ramane mai mult in aer,ceea ce nu face decat sa amplifice momentul caderii.E un fenomen freaky dar interesant.

Bat campii defapt.Vorbesc vag si ilogic.Imi place.Dar inchei.Imi pun ilogica la somn,pentru ca maine am o petrecere si multa bautura.Mint ( la chestia cu bautura ),dar ma face sa sun matur,deci nu mai conteaza.Manu Chao –  Bongo Bongo/ Je Ne T’Aime Plus

Being late.Too late


Cateodata un post nu poate fi salvat.Cateodata schimbarile si totul din jur se intampla atat de rapid incat nu prea apuci sa ai grija de restul.Nu am idee ce scriu si mai ales…nu am idee ce vreau sa scriu.E ciudat dar amuzant in acelas timp.

Ciudat pentru ca de cele mai multe ori nu stiu ce postez si nu stiu ce va iesi din posturile,povestiriile,ideile mele.Am invatat anul asta ca planificarile nu ies niciodata,ca lucrurile nu merg niciodata cum vrem noi si ca speranta ,desi moare ultima,e uneori inutila.Suna sumbru si trist,dar cam asta e partea negativa a vietii.Am invatat sa incerc sa vad partea buna a lucrurilor ,sa raman cumva detasat de tragediile din viata noastra,pentru ca exista destula drama in lume …si da,am invatat sa stiu cand sa ma opresc din visare.Simt ca am parasit complet subiectul de la care am pornit.Dar sunt ultimele zile din 2010 si din acest motiv simt nevoia sa-mi revizuiesc anul,sa vad ce s-a intamplat si ce nu si sa stiu ce anume invat din aventurile  (le pot numi asa? ) pe care le-am trait.Blogul,postarea,desi a pornit de la o chestie complet diferita,a ajuns ceva fundamental,educativ si da…personal.

De ce e amuzant ar putea intreba o tanti draguta din spate.Pentru  ca  apuci sa vezi realizarile tale.Iti dai seama,dupa ceva timp, ca lucrurile n-au nici o logica si nu merita sa te stresezi sa inventezi tu una,sau mai rau…sa cazi intr-o iluzie.Cu bune cu rele,ultimele 8 luni de postari au fost geniale si mi-au deschis ochii asupra unei noi lumi .Au fost zile rele si zile bune.Am decazut si am renascut mai puternic.Life’s a bitch,but if you handle her right,you may just get what you need.

Inchei acest post spontan.Imi place ca aici,in scris,pot fi uimitor de spontan.Monotonia ce ,conform unui prieten apropiat,ma cam caracterizeaza,dispare aici.Sau mi se pare…nu stiu.Haosul a revenit…Dar e ok.Incep sa cred ca am reusit sa-l stapanesc.Greg Laswell – Goodbye

 

 

 

Here’s to Future Days


Craciunul a venit si a trecut.Bradul,beculetele,ninsoarea vor ramane pe-aici o vreme,dar presiunea de a simti spiritul Craciunului a disparut.E o senzatie interesanta.Usurare la toate nivelele.

Pentru ca nu mai am timp si sunt si obosit dupa o zi destul de interesanta si…sa zicem optimista,postul acesta va fi unul scurt.Am realizat astazi cat de mult unele evenimente ne pot apropia si cat de frumos e sa scapi de iluzii si sa accepti totul din jurul tau.Here’s to future days! ~Breathe-Taylor Swift ft.Colbie Caillat ~

Eternul timp.


Citeam o chestie interesanta astazi  in ultimul numar al revistei National Geographic Traveller.Era un articol scris de o romanca aflata acum in Sudan,care lucreaza ca fotojurnalist pentru mai multe publicatii (printre care BBC).Articolul vorbea de tribul Nuba,disparut acum in urma razboaielor civile si islamizarii fortate.

Vorbea despre notiunea timpului pentru acest trib,un trib african,cu sulite si dansurile de rigoare.Spunea ca timpul pentru ei e un element la care nu se gandesc.Pentru ei nu existau ceasuri sau orice alt instrument de masurare a timpului.Luau fiecare zi ca o lupta ,ca un pasaj spre momentul de odihna.Nu exista monotonie,plictiseala sau stres.Treaba lor era sa vaneze,sa danseze seara in jurul focului si sa aiba grija unul de altul.

Intr-un fel mi se pare interesant.Ideea ca viata,ca un intreg,s-ar rezuma la 3 activitati esentiale,monotone (nu exista cuvantul asta pentru ei,dar in viziunea civilizatiei noastre,asa sunt ).E intr-un fel straniu.Dar ma intreb…raspunsul la vindecarea societatii noastre de stres,e disparitia notiunii de timp?

Tribul Nuba,a disparut demult.Conflictul dintre musulmani si negri a durat mult si asa a aparut Darfur-ul si intregul conflict asupra termenului de „genocid”.Timpul,numit de ei relativ sau chiar inexistent,si-a pus amprenta.I-a schimbat si i-a facut sa-si abandoneze locatia,traditiile si viata.Putinii Nuba care traiesc astazi ,sunt musulmani convertiti(fortat ,normal) si poate ca inca se gandesc ca…nu exista timp.

Not enough spirit.Not enough hope.


Suntem in Ajun si nu sunt deloc bine dispus.Simt ca prea multe lucruri din jurul meu se schimba si simt ca nu pot sa fac nimic sa le opresc.E un lucru straniu si de neinteles.Dar nu ma mai lupt cu nimic.Imbratisez realitatea si toate chestiile aiurea din ea.

E Craciunul si desi exista pom,cadouri si Mos Craciun urmarit de cei de la Norad ,nu simt spiritul Craciunului.Nu simt fericirea aceea si pacea pe care o simteam inainte.Adevarul e ca am avut o zi grea si faptul ca coincide cu ajunul …nu ajuta cu nimic.

E Craciunul si mananc o briosa facuta ieri. Craciunul pare a fi peste tot in jurul meu,dar nu langa mine.Nu-mi ramane decat sa respir,sa termin briosa si sa ma asez sub brad ,admirand beculetele.Craciun Fericit !

 

Fall to pieces.


Titlul vine de la o melodie de la Avril Lavinge si de la senzatia pe care o am.Nu am dormit suficient si nu ma simt atat de ok,asa ca va fi un post sec si scurt.Am avut zile mai bune,dar si unele mai rele.Astazi a fost intre cele doua mari categorii.

Nu am idei si nici chef sa scriu acum.Sunt obosit si deloc bine-dispus.Incercarea de a pastra iluzia a decazut lamentabil,asa ca renunt.Mai bine stau stau pe podea trist,decat sa zambesc si sa par stupid.Dar faza e ca cateodata,incercarea de a pastra imaginea aceea de situatie perfecta ajuta.Uiti,macar pentru cateva momente ,de toate problemele.Si desi in secunda asta am renuntat la scut si ma simt fragil ,maine scutul se va repune si nu stiu…banuiesc ca vom supravietui.Gandul asta imi da cat de cat o stare de confort.Dar durerea de cap o alunga repede.Maine vine Mosul.De ce nu ma simt deloc pregatit de Craciun?

Sweet and Bitter


Am o pasiune ciudata pentru luminitele de Craciun.Nu stiu de ce.Imi place sa ma pierd in ele.Cred ca m-as putea uita fara oprire la un pom de craciun.Imi place cele multicolore decat cele de o singura culoare.Diversificarea e superba.

Vorbesc de luminite de Craciun pentru ca nu am despre ce altceva sa scriu.Incep sa cred ca repet posturile,defapt ideile principale ale posturilor ,si am o vaga impresia ca blogul si-a pierdut identitatea.Pardon,autorul si-a pierdut identitatea.A pierdut-o undeva intre elementul sweet si cel bitter al vietii.E freaky.

Vin Sarbatorile si ma lupt sa raman cumva aici.Sa raman Marius care glumeste si nu vede realitatea.Nu ii mai spun negare pura,pentru ca am ajuns sa folosesc de prea multe ori termenul asta.Dar nu mai conteaza.Mai sunt 2 zile si e Craciunul …Planul oficial si cel de suprafata e sa pastrez iluzia.Va functiona.Tot timpul functioneaza .River – Sarah Mclachlan

5 minute.


5 minute si e gata.Ziua de 21 Decembrie,enigmatica si ciudata zi de 21 Decembrie,  e gata.Am un gust amar in gura si nu-mi vine sa cred cat de ciudat e totul din jurul meu.E uneori nedrept cum merg lucrurile.Si e nedrept cand nu merg deloc idilic si decazi usor.Dar hey,e bine….poate fi mai rau.

5 minute si intreaga aglomeratie de haos si idei ma navalesc din nou.Viata ramane la fel de idilica si dura in acelas timp.Exista o incercare de a le echilibra,dar tot timpul oscileaza.Nu exista un echilibru,cel putin nu unul constant.Viziunile se schiumba de la o secunda la alta si sunt minute,momente,cand si respirarea devine un efort.

5 minute si termin postul.Termin si-l predau voua,straini din umbra,sa-mi cititi gandurile.Sa cititi litere si cuvinte,sa trageti concluzii,sa va speriati.Dar nu….cateodata nici 5 minute nu sunt suficiente.Nici macar sa cunosti o stare.Greg Laswell – Let It Ride

Same


Incerc sa inghesui grabit ceva randuri aici pana la ora 12.Nu am idei despre ce voi posta.Ma las dus de val.Am realizat ca merge mai bine asa decat planuit.Uneori chiar mai bine.

Si tocmai am ratat momentul.Incredibil.Postul chiar a fost postat la 0:00:01.Mdea. Ce trist.Enorm de trist.Dar acum imi dau seama ce putin imi pasa si ce putin ma afecteaza.

Asta e genul acela de post fara rost .Simt ca e unul din acele posturi extrem de rare,aparute doar din dragul de a posta.Maine va promit un post,ceva,mai interesant.Nu am inca ceva clar,dar vad ce-mi va veni si ce mi se va intampla maine.Depinde de asta.Posturile au devenit un lucru influentat de zilele pe care le am.E si normal.Dar simt ca uneori ma expun prea mult aici.Si nu e neaparat un lucru rau,dar e ciudat.Incerc sa mai opresc asta.

Inchei.Dat fiind ca mai sunt 4 zile (pardon 3,dupa ceasul ce rade undeva in colt) intru si eu in the zone cu  Boney M si Mary’s Boy Child

The time to live.


M-am luat cu altele si era sa uit sa postez.Incredibil,dar mai am 3 minute.E chiar la limita,nu?Citesc „Crima pe Orient Express” si am fost prea captivat de carte, sa observ cat de tarziu s-a facut si cat de putin  timp mai am sa postez.

Din acest motiv nu am o idee prestabilita.Nu am nimic defapt.All is free.Am auzit asta intr-un film cred,dar nu sunt sigur.Tocmai am dat „postare” la un post neterminat,just to be sure.Cei abonati,daca chiar sunt oameni abonati la acest blog,se vor uita putin ciudat la ce am postat astazi,daca intra imediat ce primesc email.

Pe langa visarea normala,am imbodobit bradul si am incercat sa-mi tratez raceala urata ce a pus stapanire pe mine.Dar nu mai conteaza.Mai sunt 5 zile si vine Craciunul,mosul,toate alea.Suna genial.Imi plac sarbatorile.Adevarul e ca au devenit cu adevarat comerciale,un lucru trist,dar chiar cred in valoarea reala a acestei sarbatori.Cred in fursecurile pregatite cu caldura,in impachetarea cadourilor,in imbodobirea bradului si in adevarul sens al cuvantului familie.

E putin straniu cate se pot schimba si cate pot ramane la fel.Dar Craciunul nu se rezuma numai la brazi ,cadouri si fursecuri arse.Cred ca adevaratul Craciun e trait si simtit in dragostea si pacea ce il inconjoara.Indiferent ca vorbim de familie,prieteni sau un gest caritabil.De Craciun,totul pare a fi mai frumos.De Craciun…toti,dar chiar toti,sunt mult mai…onesti.Imi place sa cred asta,chiar daca poate uneori nu e reala.Noapte buna !

 

First day of vacantion.


Prima zi de vacanta.Superba.Uimitoare.Multa zapada in haine.Deci o zi geniala?Da.Nu am avut astazi timp sa  reincep sa ma gandesc la haosul din capul meu.Am luat decizia inspirata sa il ignor.Nu cred ca e neaparat inspirata,dar nu am alta acum.

Am fost putin amarat sa aud ca Craciunul va fi extrem de umed.Se pare ca vremea se va incalzi pana la Craciun,deci vom avea un craciun ud .Trist.Speram sa fie un Craciun alb.Dar na…ce putem face?

Mi-am reamintit astazi ce inseamna sa fi copil.Sa traiesti si sa simti emotia pur si fara nici un stres.Si a fost al naibii de distractiv.Seara am avut o surpriza si niste musafiri.O seara geniala.M-am simtit bine,deci mi-am inceput vacanta bine.

Ascult acum soundtrack-ul de la filmul „The Holiday”.Filmul e super funny si dragut.Adecvat de Craciun.Desi putin cam…hollywood-ian,mi-a placut si va ramane mult timp un favorit de-al meu.

Si,pentru a sarbatori prima zi de vacanta ,postez aici una din melodiile de pe acest soundtrack si  anume Rockin’ Around the Christmas Tree al Brendei Lee.

Not myself.


I’m not myself tonight.Deloc.Nu stiu exact cine sunt acum.Trec printr-un episod destul de ciudat.Probabil e de la frig…nu am alta explicatie.

Nu mi-am revenit de la haosul de ieri.Simt ca acum totul s-a amplificat de vreo 10 ori.Nu e un semn bun. Nu stiu ce e in capul meu.Defapt,ca si ieri,sunt mult prea multe si se pare ca nu le pot aranja suficient de bine.Nu prea inteleg de unde provin,dar sunt acolo si ma tortureaza incet.

Titlul postului provine de la o melodie de-a lui John Mayer. Nu-mi place melodia neaparat pentru ca mi se pare un pic cam…folosita.Mi se pare ca este creata doar pentru a fi la radio.Pentru a fi comerciala.O voi posta aici,astazi,dar cred ca Mayer poate scoate ceva mult mai uimitor decat asta.

Inchei inca o zi straniue, cu inca un post si mai ciudat.Sper sa-mi revin cat mai repede.Chestia asta,orice ar fi ea,imi afecteaza viata la toate nivelele…e din cauza frigului.Suna mai convenabil asa.John Mayer – Not myself.

Haos.


Se poate,ma intreb,sa ai prea multe idei?Sa fie un haos imens in capul unui om?Sa aiba o stiva de idei si sa nu stie de unde sa inceapa sa le aranjeze.Inchipuiti-va ca mintea mea este acum ca un mai multe casete desfacute si cu rolele imprastiate si amestecate.Ideile se imbina si amesteca …iar rezultatul…haos.

Din aceasta cauza va fi un post sec.Adica a fost.Pentru ca il inchei aici.Maine incerc sa le aranjez si sa le separ.Chiar nu stiu ce va iesi.Asta daca va iesi ceva…Noapte buna.

Some kind of miracle.


E uimitor cate poate spune un portofel despre un om.Cat de dur il poate clasifica.Am gasit astazi un portofel langa scoala.L-am dus, impreuna cu colegii cu care l-am gasit ,la secretariat,unde am inceput sa analizam portofelul si viata barbatului care il pierduse.Nu era nici un ban in el,probabil fiind furat si golit inainte sa ajungem noi la el.

Ma sperie cat de sec te poate caracteriza un portofel.Buletinul iti spune numele,adresa si nationalitatea.Permisul de condurece anunta data expirarii si ai ocazia sa vezi fata omului intr-o alta poza decat aceea din buletin.Foile,micutele notite si cartile de vizita ii descriu anturajul si viata.Viata unui om…rezumata la un singur obiect.E infricosator.

Imi amintesc de ce sunt tentat sa calatoresc de unul singur intr-o tara straina.Strainii sunt fascinanti.Ideea ca fiecare din ei are o poveste,o drama,o bucurie….ma atrage,nu stiu….Sunt mult prea naiv,stiu.

Portofelul isi va regasi stapanul.La sfarsitul zilei realizez ca portofelul nu iti rezuma viata.El ofera doar o perspectiva externa asupra vietii si activitatii tale.El nu zice cum e omul si ce talente are.El nu-ti zice ca are o sotie iubitoare si 3 copii  plecati undeva departe.

Portofelul nu e oglinda omului.E doar informatia oficiala si rece…Lullaby-Sia

 

Perfect December day…


Astazi a nins.Mult.Pe langa ninsoarea atat de perfecta si frumoasa am cantat mult prea multe colinde pentru o zi.Aproape la fiecare ora,reluam Jiggle Bells sau melodia cu Rudolf.Deci este oficial.Am intrat in timpul denumit de mine,pre-Craciun.

Am intrat in sindromul Craciunului.Sintomele sunt ,la inceput,usoare.O ninsoare frumoasa.Niste colizi subtile.Aparitia beculetelor.Apoi totul se intensifica.Dar nu cred ca se supara cineva.Banuiesc ca face parte din atmosfera specifica,nu?

Inca nu a inceput haosul cumparaturilor.Bradul inca sta in frig,undeva in camara.Beculetele inca nu lumineaza.Zambetele si incearcarea de a tine pasul cu versurile colindelor inca nu au venit (la mine si-au facut aparitia,dar eu sunt mai grabit din fire).

Ma bucur ca am ajuns in Decembrie.Ma bucur ca vine Mosu’,desi venirea lui,in era noastra ,e una simbolica. Ma bucur ca a venit timpul sa incerc sa fac fursecuri si briose (si sa incerc sa le fac perfect de data asta).Ma bucur ca a venit vremea aceea cand pot sta cu gura cascata in timp ce fulgii ,mititeii de ei,continua sa cada,toate astea fara sa ma simt ca un copil cu deficiente.

Da…I’m in a good place right now.Ador subtilul Jazz din colinda,putin cam moderna,dar vesnic clasica ,a Earthei Kitt ,„Santa Baby”.

Inception.


Mi-am facut in sfarsit timp sa vade un film epic.Mi-a fost recomandat de vreo 3 ori de diversi prieteni,dar numai dupa ce am vazut trailer-ul m-am convins ca merita vazut.

Ideile din el mi se par geniale.Cei care au scris scenariul cu siguranta sunt niste adevarati scriitori.Notiunea visului si ,as indrazni sa spun,chiar a vietii,mi-a fost schimbata si mi-au aparut tot felul de intrebari si idei.Si da,asta urmareau scenaristii.

Nu sunt neaparat un fan al sfarsiturilor deschise,dar pentru filmul asta merita sa fac o exceptie.Ador filmele care te fac sa gandesti,sa iti pui intrebari.Filmul asta a reusit sa faca  asta.Filmul ar putea usor intra la categoria de filme SF/actiune,dar e ceva mai mult de atat.

Am mai vazut filme de genul asta,care ma lasa cu capul plin de idei si intrebari (The hours;My sister Keeper,What dreams may come sau Veronika se decide sa moara ) dar nu cred ca unul m-a influentat in directia asta.In directia unei idei atat de solide,ca cea a visului.Ma contrazic pe mine insumi un  pic,mai ales ca visul nu e neaparat un element ce poate fi considerat ca find „solid”,dar sper ca ati inteles ce vroiam sa spun.

Ideea la care am vrut sa ajung cu acest post e una simpla.Vizionati filmul.Nu pentru efecte sau talentul evident a lui Leonardo Dicaprio.Ci pentru idee.Pentru lumea visului si intreaga notiune din spatele ei.

Night time.


Imi place iarna.Nu atat de mult ca vara,sau primavara,normal,dar iarna…nu stiu.Are ceva…ceva ce-mi surade.Poate e din cauza Craciunului,petrecerii de revelion sau din cauza zilei mele de nastere.Orice ar fi,imi place iarna.

Toate anotimpurile au ceva…specific,incredibil,uimitor.Nu am timp sa le admir cum trebuie,dar stiu ca fiecare din cele 4 sunt uimitoare.In timp ce vara imi petrec zilele si serile afara,admirand cerul si stelele iar primavara  admir viata din jurul meu si toamna imi da senzatia aceea de melancolie si de maturitate,iarna….iarna imi prezinta acel element care completeaza totul.Dincolo de libertatea verii,melancolia toamnei si viata primaverii,iarna aduce cu ea neasteptatul.Nu stii cand va ninge,nu stii ce vei primi de Craciun si nu stii din ce motiv vei zambi.Da…iarna imi aduce suprizele de care am nevoie,dupa un intreg de schimbari.

Acum ascult,pentru prima oara anul asta,colinde.Imi dau seama cat de bine le stiu versurile.E ciudat.Simt nevoia sa imbodobesc brazi si sa impachetez cadouri.Pf…mai sunt 12 zile,o saptamana de scoala si o serie de cumparaturi,dar eu deja ma gandesc la seara de Craciun…

Mda.Un post pierdut dupa parerea mea.Nu am acum alte idei.Raman la Decembrie si la ninsoarea care a inceput sa cada…Pe maine ! Coldplay – Christmas Lights

 

 

Incomplete.


Postul de astazi e un pic incomplete.Presimt asta,desi nu am o idee fixa despre ce postez.Dau drumul raului,izvorului care e singurul sponsor creativ al acestui blog.Acum ninge.Sau ningea.Nu mai stiu.Ma uit pe fereastra si realizez ca mai sunt 13 zile pana in 24,pana in ajun.Am de facut cumparaturi,de zambit si de iubit.Deci 13 zile a naibii de aglomerate…

Postul de azi va fi un pic incomplete.Ma gandeam sa incep cu propozitia asta,dar am zis ca „las’,o folosesc in alta zi”. Dar apoi,totusi,am introdus-o.Da…In jurul meu,pe langa o senzatie de frig,la care contribuie zapada de pe geam (v-am zis ca s-a ninge?Da?Acum s-a ma domolit.Dar continua sa cada….domol si frumos),sta o sticla de apa minerala si un telefon.Mai la nord vad ,in intuneric, niste post-notes si un ceas.De ce va descriu minunatul meu birou?Nu stiu.Un exercitiu de imagine si descriere?Clar…imi pierd mintile.It’s because of the snow.It makes me crazy.

Postul de azi a fost un pic incomplete.Dar acum,cand conclud un post experimental, nou,extrem de ciudat,realizez ca nu mai este atat de incomplete.Pare mai intreg…pare mai unificat. Si factorul care aduce intreaga colectie de ne-inteles al acestui post ,este Copaci fara Padure,a uimitoarei Tatiana Stepa