Or am I a part of the disease?


Ieri am adus in lumina reflectoarelor invizibile ideea ca generatia noastra…noi,eu,reprezentam salvarea,leacul…sansa civilizatiei,omenirii de a evolua.Astazi continui pe un alt ton…unul mult mai intunecat si sumbru.

Am I ,a part of the disease?Da.In unele situatii,poate chiar de cele mai multe ori,da.Generatia noastra tinde sa fie cinica cu ideile si traditiile odata valorificate.Vrem ceva nou,dar chestia e ca…noutatea asta duce deobicei intr-o directie gresita.

Dependentele apar brusc.Televiziunea,internetul,telefonia mobila…toate astea ne forteaza sa devenim dependenti la informatia odata atat de cautata.Din secunda in care ne nastem,auzim deja de razboiul din Irak si de revoltele din Egipt.Dependenta e deobicei ucigatoare,dar dependenta de informatie e cea mai urata.Ea nu ucide.Ne da un fals confort.

Civilizatia,asa cum o cunoastem,are doua optiuni interesante :Fie decade la aparitia primului conflict de natura politica,economica sau civila…fie continua sa-si erodeze baza…pana ramane ceva gol,fara un prim principiu.

Acum ca am adus pe scena cele doua optiuni…intrebarea e…Am I really a part of the disease? Pana la urma ma intreb daca informatia are orice legatura cu societatea si erodarea bazei ei.Realizez ca orice civilizatia a avut un inceput,un mijloc si un sfarsit.Noi cred ca ne aflam undeva la mijloc.Sfarsitul?Cred ca mai avem putin pana acolo.Mai avem doar un pic pana totul va cadea precum un castel din carti de joc.Dar intrebarea suprema pe care vroiam sa o subliniez ,cu aceste doua posturi, e urmatoarea...noua generatia face sau nu parte din motivul caderii acestui castel?Sau este ea una din eroii care lupta sa tina totul sub control?

Raspunsul e unul dur si ambigu: Doar timpul ne va arata asta….John Mayer – Heart Of Life

Anunțuri

Am I, a part of the cure?


M-am gandit astazi  si maine sa incerc doua posturi,legate intre ele,despre acelasi lucru.Doua titluri asemanatoare.Amanadoua din clasicul Clocks de la Coldplay.

Am I ,a part of the cure? Sunt eu,un individ oarecare,un cetatean al lumii,o parte din leacul de care are nevoie civilizatia?Suntem noi,generatia noua,speranta?Mai exista speranta?

Conflictele civile din Egipt m-au pus pe ganduri.Ridicarea poporului impotriva guvernului e inca posibila.Vocea generatiilor tinere e inca acolo.Lumea continua sa acuze noile generatii de pierdere a valorilor reale,de o continua degradare.Dar intrebarea ce ma sacaie pe mine e urmatoare : De ce degradare?De ce pierdere?Valorile sunt relative.Ideologiile si ideile sunt elastice.

Raspunsul la intrebarea mea e destul de simplu.Odata cu fiecare generatie,apare un nou fenomen.O noua gandire,o noua ideologie,un nou ideal.Da.Generatia noua poate fi considerata a fi o parte a leacului.Incalzirea globala,terorismul,conflictele africane…toate astea sunt incorporate in noile generatii,din momentul in care s-au nascut.Generatiile noi nu trec prin socul de a le descoperi pe propria piele.Ele se nasc direct in mijlocul lor.

Am I ,a part of the cure?Maybe.Nascandu-ne in aceste conflicte si amenintati,putem remodela civilizatia.Fiind obisnuiti cu aceste elemente,le putem rezolva mai usor.Nu trecem prin panica si frica de moment al celorlalte generatii.Pentru noi,astfel de evenimente sunt istorie…noi nu facem parte din acea istorie.Noi ne scriem si traim o alta istorie.Kevin Rudolf-Welcome To The World

 

Winter just wasn’t my season.


Winter just wasn’t my season.Da…E un vers dintr-o melodie de la Anna Nalick.Dar nu cred ca trebuie fiecare zi sa fie geniala si nici fiecare anotimp sa fie uimitor.

Cateodata imi place sa cred ca exista lucruri urate pentru un singur motiv.Pentru a le face pe cele superbe sa fie si mai geniale.Poate ca defapt cele bune sunt mediocre,dar sunt amplificate de contrastul puternic.Poate nu exista o intamplare geniala…dupa anumite stantarde acceptate de toti.Dar sunt geniale.Sunt uimitoare.Sunt ceea ce sunt…si te bucuri ca le ai.

Winter just wasn’t my season.Inca nu e gata,dar simt ca a trecut norul.Sunt pregatit pentru soare.La sfarsitul zilei,nu se rezuma la un singur anotimp.E o durata prea mare.Se rezuma la niste simple evenimente ,la niste simple momente ce ne fac sa ne simtit neobisnuit de stranie.Viata e plina de astfel de momente.Partea buna?Intodeauna dupa furtuna vine soarele.Intodeauna calmul revine…Brandi Carlile – The Story

Younger now than we were before


Da.Este ceva cu comunicarea…ceva ce iti aduce zambetul pe buze.Socializarea cred ca e cel mai bun tratament pentru o zi nasoala.Poate nu neaparat zi,cat saptamana.Comunicarea…un cuvant prea lung?

Cateodata cred ca un prieten iti poate face ziua sa fie geniala.Si da…sunt unele zile ce nu pot fi salvate.Dar incercarea din partea prieteniilor inseamna ceva.Si nu stiu ce credeti voi,dar mie imi imbunatateste ziua cu mult,daca e cineva acolo cu care as putea vorbi.

Da.Omul a evoluat datorita comunicarii.Omul este cine este,pentru ca trebuie si poate vorbi.Comunicarea…la sfarsitul zilei e mai mult decat un cuvant.E o necesitate. My Life Would Suck Without You – Kelly Clarkson

Where the story ends


Unde se termina povestea?Are povestea un sfarsit?Povestea e relativa.E uneori fara sfarsit.Cand ai impresia ca totul se sfarseste…totul i-a o alta intorsatura.Sfarsitul devine un inceput.

Natura circulara e urata.E dura.Te loveste cand esti cazut.Cand esti obosit si nu ai nici un chef sa reincepi totul…trebuie sa faci compromisul imens si sa accepti mersul lucrurile.

Chestia e ca sfarsitul e urmat de un inceput.Si lucrurile care vin la inceput sunt diferite de cele dinainte.Simt ca bat putin campii….si simt in acelas timp ca repet acelas lucru in fiecare post.Simt pe langa asta ca inebunesc treptat.E o stare atat de ambigua.Si mai ales trecatoare.

La sfarsitul zilei povestea continua cu un nou capitol.Un nou inceput,un nou sfarsit…ambele sunt diferite,schimbate.Si banuiesc ca face parte din orice chestie din viata noastra.Un nou inceput…inca un sfarsit.Dar avem sansa sa invatam din greseli si avem sansa sa fim mai buni.John Mayer-Gravity

Sound of letting go


Ideea a fost alta.Postul trebuia sa fie un pic diferit,dar acum am renuntat la idea originala.Nu am suficienta inspiratie acum pentru un post chiar atat de complex.

Nu am inspiratie nici pentru un post mediocru.Deci va fi un „failed” garantat.Sunt zile in care nu curg cuvinte din mine si nici nu sunt eu.Simt ca asta a fost una din acele zile.A fost genul acela de ziua in care treci extrem de usor de la o stare la alta si nu ai nici un echilibru.

Pe de-o parte sunt dezamagit de mine insumi si ma simt vinovat.Pe cealalta parte imi vine sa zambesc si sa ma intreb cine am ajuns sa fiu. Sa ma intreb daca intradevar asta ar fi viata reala.Adevaratul eu.Nu stiu…bat campii deja.

Inchei pentru ca imi pierd orice credibilitate cu posturi de genul asta.Mda…sa promit ca maine va fi mai ok?Nu promit…dar sper ca va fi asa.Sober – Pink

Around the bend


E ciudat cum doar 9 minute ne despart de urmatoarea zi.9 minute de existenta,9 minute de totala libertate si speranta.9 minute de speranta si ambiguitate.

Dar chestia e ca 9 minute nu sunt suficiente.Chestia e ca in 9 minute nu apuci sa vizezi.In 9 minute nu apuci sa fi tu…si sa dovedesti cuiva,oricui ,cine esti si ce vrei sa fi.

Viitorul e un lucru tare amuzant.Nu amuzant…dur.Nu stii ce vine si nici nu poti sa iti dai seama cat de afectat vei fi de viitorul eveniment.Ce e mai urat e ca nu stii cum vei reactiona…si ajungi intr-un sfarsit sa treci printr-o criza destul de stranie si ambigua ,in urma careia rezulta doar o epava.Doar o fantoma a cine erai.

La sfarsitul zilei ,cele 9 minute devin 3 si cele 3 devin 12 secunde.Ideea e cum le folosesti.Fie incerci si te zbati…fie pur si simplu  te lasi prada emotiei.Decazi si ramai acolo.Iti accepti conditia.Refuzi sa traiesti in acel balon toxic.Si da…vulnerabil si sangerand…respiri.The XX – Intro (Long Version)

Just a feeling…


Ok.Deci am avut o zi semi-urata.Un milion de motive si la sfarsit,doar un singur motiv.Dar nu conteaza…incerc sa-mi respect rezolutia.Inca o rezolutie in decadere.

Dar zambesc si banuiesc ca asta conteaza.Banuiesc ca si un simplu zambet e suficient.Incep subtil sa-mi incalc rezolutia.Dar imi sta in natura si e o chestie ce apartine personalitatii mele.Si urasc asta.

Ieri vorbeam despre prietenie si astazi vorbesc despre mine.Simt ca nu fac lucrurile cum ar trebui si in acelas timp ma simt neobisnuit de pierdut.January feeling.

Sunt -12 grade afara si vremea nu are nici o legatura cu blogul asta.Dar trebuia sa o spun.Trebuia sa adaug ceva ce sa distraga atentia de la epava ce pluteste in deriva.A fost o zi frumoasa.Desi am spus la inceput ca a fost semi-urata….incep sa nu mai cred asta.O schimbare de atitudine si de viziune prinde bine.O viziune usor pozitiva ajuta oricand…. trebuie sa o fac mai des 🙂

Pink – Just like a Pill

 

 

 

Comes and goes


Cateodata urasc natura lucrurilor.Faptul ca nimic nu e permanent.Faptul ca totul se termina.Faptul ca nu apucam tot timpul sa zicem ce vrem….faptul ca orice…chiar si o prietenie…se stinge usor si nu stii cum sa faci rost de paie sa o repornesti.

Jane Eyre trece printr-o perioada tare nefasta.A fost pedepsita ,din nou, pe nedrept.Dar prietena ei,Helen Burns, incearca si reuseste sa fie acolo.M-a facut sa ma gandesc de valoarea prieteniei si m-a facut sa ma gandesc de ce unele prietenii se strica…De ce ne pierdem uneori si cei mai buni prieteni…

Banuiesc ca o prietenie e ca orice altceva.Vine,ne face sa credem ca nu suntm singuri…si pleaca.Prieteniile sunt mult prea trecatoare.Banuiesc ca mesajul suprem ar fi „apreciaza ce ai,chiar si daca e vorba de o prietenie”. Ma face sa ma gandesc la prietenii mei,la faptul ca uneori poate nu am fost acolo cand aveau nevoie de mine…la faptul ca intr-un sfarsit…singuratatea si solitudinea castiga.

Urasc natura lucrurilor.La sfarsitul zilei raman si ma intreb ce logica are totul.Ma gandesc daca nu cumva…totul e inutil.E inutil sa speri…e inutil sa visezi…e inutil sa iti faci sperante.Intr-un sfarsit…toate reusesc sa te dezamageasca.Chiar si prietenia.Si mai sunt rarele ocazii…in care ajungi sa te dezamagesti pe tine insuti.Ajungi sa-ti erodezi singur sufletul…si intr-un sfarsit…sa-ti accepti destinul,uneori prea cinic. Joshua Radin – Everything’ll Be Alright

Waste and haste


And we’re live once again.Mi-a suras o astfel de introducere.Nu-mi amintesc de ce.Mi se pare interesanta….Jurnalistic.CNN style.

Precum v-ati dat seama ,pe langa ca sunt plictisit ,nici nu am o idee concreta despre ce sa scriu.Sunt zile cand pot scrie si apoi sunt zile in care orice fel de scriere (post,teme,orice) reuseste cumva sa iasa urat.Lipsit de viata.Lipsit de substanta.

Citesc Jane Eyre si imi place.E putin biografic,dar scrisul e ok.Imi place ca desi e o carte clasica,scrisul nu e la fel.Precum in „Doamne Bovary”,scrisul reuseste sa para contemporan.Lipsit de descrieri extrem de detaliate si personaje clasice.In schimb temele sunt clasice si asta face cartea sa ramana un clasic.

Simt ca usor revin la bazele acestui blog.La motivele principale pentru care a fost creat.Incep sa-l de-marius-ez si sa-l aduc unde am vrut sa fie.Imi dau seama ca am pus stapanire pe el prea mult…Si trebuie sa incetez.Maroon 5 – She Will Be Loved

I don’t know how


Astazi a fost Vineri .Defapt inca e Vineri.Nu prea stau bine cu timpul astazi.E ciudat.Dar e ok….starea imi da un confort.E vineri si am trecut printr-o inca o saptamana.

Lucrurile nu prea s-au schimbat.Au ramas majoritatea la fel.Intr-un fel imi place si in alt fel ma sperie.Am devenit una din acele persoane prea obosite sa caut ceva nou in viata mea.E clasa a 12-a si banuiesc ca e si normal.Dar in momentul cand alegi in locul unui date sa dormi,e clar.

E trist.Dar asta e viata mea acum.Nu ma plang (incerc sa-mi pastrez promisiunea-aceea de a nu ma plange),doar va informez.Dar fiecare are problemele lui si simt ca ma abat de la ideea blogului.

Mi-am dat seama astazi ca toti suntem putini damaged.Unii mai mult si altii mai putin.Dar ma intreb daca exista vreo solutie pentru asta.Defapt de ce ar exista ? Nu asta ne diferentiaza unii de altii?Nu asta ne face mai deosebiti  …mai speciali.Imi place ca daca te uiti atenti…distrugerea iese la iveala subtil.Si atunci  ce facem?Trecem mai departe…distrugem pe altii.Dupa asta urmeaza inceata recuperare.Asta pana  nu vine altcineva si ne strica micutul scut pe care l-am construit.Da…are un caracter circular…but it’s more fun this way.Owl City – The Saltwater Room

 

 

California Dreamin’


Trec printr-un scurt moment de euforie ciudata in care cant melodii din anii 70 si sunt bine-dispus.E ciudat,mai ales cand ma gandesc ca acum o jumatate de ora eram deprimat ca nu=mi gasesc penarul.E clar.Sunt un copil tare plictisit.

Nu cred ca e neaparat plictiseala cat gandul ca in sfarsit am ajuns in weekend.Si desi sunt doar doua zile si nu reprezinta chiar atat de mult,ma bucur sa stiu ca am prilejiul sa stau si sa nu fac nimic si sa ma simt si impacat cu asta.

Si desi am trecut deja prin ABBA,Boney M si Michael am decis ca azi sa postez o melodie tare frumoasa si pozitiva.Si da…maine e Vineri.Bobby McFerrin – Don’t Worry Be Happy

 

Twisted logic


Sunt unele idei a caror logica e ascunsa.Nu doar ascunsa.Incurcata.Ciudata.Freaky.Cred ca e din cauza oboselii dar in secunda asta nu ma pot gandi la un exemplu mai solid.Trist.

Sunt unele intrebari ce nu au raspuns.Intrebari prea vagi.Intrebari ce depasesc granitele logicii.Si atunci intrebarea despre intrebarile de genul asta e : Merita sa fie puse?

Nu am logica nici eu.De ce sa aiba intrebarile logica cand nici cel care le pune nu are?Logica.Un cuvant de 6 litere prea complicat sa aiba logica.Maroon 5 – Goodnight Goodnight

All that we need


…is a good shot of tequilla.Nu neaparat,dar simt ca ar ajuta.Nu sunt disperat (negare) dar sunt unele momente cand vrei sa te distrezi.Cand s-au aglomerat extrem de multe si cand ai multe de facut…si cand singurul lucru pe care ai vrea sa-l faci e sa dansezi si sa bei.E o noua definitie a termenului depresiv.

Incerc sa evit sa ma plang sau sa dramatizez.E intr-un fel rezolutia mea pentru 2011, „Evita sa faci pe victima,chiar si atunci cand ai tot dreptul”.E un motto inventat de mine.Dar suna foarte interesant.Ma motiveaza sa incerc sa fiu mai bine.Sa fiu o persoana mai intelegatoare si mai realista.

All that we need is friends.Asta e reala si frumoasa.E incredibil de simplista dar deep in acelas timp.Ma face sa apreciez oamenii din viata mea si sa fiu mandru de ei.Si da…That’s all that we need.I don’t trust myself with loving you – John Mayer

Everything in its right place


Intre tema la mate si inca alte sute de chestii….am realizat astazi ca totul e unde trebuie sa fie.Am realizat ca totul e ok asa cum e.Am realizat ca viata si totul merge exact cum trebuie sa mearga.

Nu are logica si intr-un fel nici eu nu am.Ma simt putin obosit si ambiguu.Precum o  persoana in miscare intr-o poza.E un sentiment straniu.Tot ce simt in ultima vreme pare a fi straniu.Ma plang prea mult.Si fara nici un rost.

Ziceam ca am realizat ca lucrurile merg ok.Da…lucrurile chiar merg ok.Nu foarte bine,nu idilic de bine…ci doar bine.Si imi e suficient si atat.Imi este chiar mai bine decat ok.Trebuie sa vedem momentele mici.Trebuie sa vedem victoriile mici.Trebuie sa vedem zambetele stupide.Si apoi…apoi e bine sa vezi imaginea din ansamblu.Sa poti zambi la sfarsit si sa spui….a meritat 🙂Jack Johnson – Better Together (Live )

 

 

Can we ever go back?


Asta e una din acele intrebari care nu au raspuns.Raman intrebari retorice.Intrebari triste,care nu-si pot gasi compania.Nu-si pot gasi mult ravnita pereche…raspunsul.

Can we ever go back?O intrebare solitara.Nu exista raspuns la ea…cel putin nu unul pur.Cand zic pur ,ma refer la lipsa totala de relativitate.Un raspuns exact.Si nu….nu cred ca are unul.Dar negativismul asta inunda foaia inutil (in cazul asta ecranul ).Deci aici am zis nu.Am zis ca nu exista nici o sansa ca intrebarea sa aiba un raspuns rational,rece…distant.

Can we ever go back? O intrebare care oferta un raspuns vag.Ambiguu.Dar neobisnuit de simplu.Fizic…logic nu te poti intoarce.Dar psihic,in imaginatia ta…acest lucru e posibil.Inchizi ochii,iti pui deoparte teama si nesiguranta si vei fi acolo.Vei fi langa acea persoana,langa acel loc.Si da…vei trai.Vei respira.Vei simti totul asemanator realitatii.

La sfarsitul zilei….relativitatea castiga teren imaginatiei.Depinde de om si de caracter.E genul acela de intrebare la care fiecare are raspunsul lui.Eu prefer sa inchid ochii…prefer sa-ti spun ca iti simt lipsa asa.Prefer sa te revad asa.Lady Antebellum – Need You Now

Relax…take it easy.


Sunt unele zile in care chiar nu merita stresul,dar el e acolo.In care il poti ignora…dar nu prea o faci.Cred ca le sta in fire oamenilor sa dramatizeze si sa traiasca totul la o intensitate  mai amplificata .Nu stiu.Nu-mi pot explica altcumva de ce unii se streseaza suplimentar.

Postul va fi un pic incomplet.Va fi asa pentru ca inspiratia se lasa asteptata .Ii place sa se lase asteptata.Ii place sa-si faca o intrare in cele mai nepotrivite momente.Inspiratia e cateodata o fata rebela.In cazul meu…e genul acela de fata rebela,dar care vine acasa la ore acceptabile.Nu la ora stabilita,dar in apropierea ei.Bat campii si ma contrazic.Nu a ajuns inca …

La sfarsitul zilei,inspiratia e ca stresul.Util uneori…si tot timpul acolo.Tine de noi daca il vedem sau nu.Desi inspiratia e rebela…isi tine tot timpul telefonul langa ea.Red Hot Chili Peppers – Californication

Back to Manhattan


Va fi un post scurt pentru ca nu sunt in cea mai potrivita dispozitia pentru a scrie.Nu cred ca dispozitie e cuvantul potrivit.Dar nu-mi vine altul.

E ciudat ca s-a terminat o saptamana si e totodata ciudat ca in curand va incepe alta. Viata in sine e ciudata.Cred ca asta va fi motto-ul meu.Da.

Nu prea am logica si nici sens.Nu pentru ca sunt obosit sau pentru ca am cine stie ce problema.E pentru ca nu am idei.Pur si simplu.Dur,dar mai sunt si zile de genul asta.Si da,asta cred ca va intra in istorie drept cel mai slab post al meu.

Am luat decizia sa inchei.Am luat decizia sa inchid fereastra de blog.Am luat decizia sa plec in lume.Totul intr-un post. Wonderwall -Oasis

This is where it gets good


E asa usor sa fi altcineva.E mult prea usor sa fi ceva ce nu esti.Nu e corect pentru altii si nu e corect nici pentru tine.Dar lupta pentru o identitate imbunatatita e mai dura si mai lunga decat cred unii.De cele mai multe ori…chiar si lupta asta e o minciuna.

Cunosc pe cineva care traieste  mai multe vieti.Traieste superficial uneori si uimitor de diferit in alte zile.In incercarea ei sau a lui de a pastra iluzia superioritatii,persoana respectiva ajunge de cele mai multe ori singura/singur si incearca sa accepte ca singuratatea nu e o problema.Dar chestia e ca e o problema ce o/il macina.Chestia e ca uneori nu merita sa fi altcineva.Uneori e suficient sa fi om.

Ma aflu intr-un fel la o intersectie.Incerc sa fiu mai bun dar incerc sa nu construiesc iluzii in jurul meu.Incerc sa-mi alung defectele si sa nu le mai vad.In incercarile mele realizez ca nu merita.Fie iti accepti personalitatea,fie lupti toata viata sa fi altcineva.Dar intrebarea suprema e…exista defecte ce pot fi schimbate?

Celor de la Alcoolici Anonimi li se spune ca dependenta e relativa si orice dependenta ,odata oprita,duce la alta,mai subtila,mai usor de negat. Odata vindecat de un defect,oricat de mic,pornesti in altul.E un cerc vicios,dar de cele mai multe ori si viata e la fel.

La sfarsitul zilei realizezi ca defectele sunt precum calitatile.Necesare.Ne fac oameni.Ne caracterizeaza.Unii aleg sa le ignore si sa fie altcineva.Sa poarte o masca.Iar altii…altii arunca masca si se expun.Si desi postul e haotic putin,pentru ca am pornit de la o idee si am ajuns la alta,inchei cu o melodie care sa completeze intregul haos.Jack Johnson – You And Your Heart

A glass of milk and a wierd day


Le am pe ambele in fata mea.Cana cu lapte sta la stanga jumate goala.Ciudatenia zilei de astazi sta la dreapta,undeva intre sticla cu apa si niste reviste.M-a urmarit toata ziua precum un catelus loial.A fost langa mine in masina,pe strada,in banca,la ore.La pregatirile de examen se amuza de cat de mult incerc sa-mi alung durerea de cap.La mate ma critica ca nu imi dau seama de unde a aparut acel X.Iar acum…acum ma aproba si-mi spune sa ma culc.

Nu exista un element strict ciudat.Nu s-a intamplat nimic care sa imi faca ziua  mai deosebita de altele.Dar ciudatenia m-a urmarit constant si m-a facut sa ma simt  mai ok si mai putin obosit.Cana cu lapte s-a mai golit un pic,iar ciudatenia va disparea si ea.Totul e trecator,pana si ciudatul din viata noastra.

In incercarea mea de a intelege ciudatul si de a savura laptele ,mi-am dat seama ca uneori trebuie sa te opresti si sa admiri ciudatenia si cana.Iar apoi sa le lasi deoparte si sa-ti continui drumul.Owl City – Fireflies