Just a trip


Exista o chestie cand calatoresti. O placere. Un impuls. O motivatie. Nu pot sa descriu cu cuvinte exacte sentimentul pe care il am cand calatoresc. Toate problemele superficiale pe care le am dispar si reusesc sa-mi eliberez mintea si sa fiu intr-un singur loc. Pe tren , in orasul respectiv, undeva, oriunde.

Deci , daca nu v-ati dat seama… voi calatori in curand. Ceva minor. Practic nesimnificativa excursia. Dar esentiala pentru un dependent de calatorii. Pentru noi , cei de la Calatori Anonimi, orice fel de excursie e ceva uimitor. Diferenta dintre noi si AA sau alte organizatii dinastea e ca noi nu ne tratam pentru dependenta asta. Ea e leacul pentru o depresie, pentru zile urate, pentru orice !

Abia astept. Mai stiti sentimentul ala cand erati copii si venea ajunul si asteptati cu nerabdarea dimineata ?( sau in cazul meu plecarea de acasa in Ajun – cumva mosul venea seara la mine, nu dimineata – VIP ?) Aceea e starea mea de acum.Entuziasm pur. Si pentru a intra in the zone cum trebuie pun astazi aici o melodie din soundtrack-ul emisiunii mele favorite de travelling, Globetrekker 🙂

 

 

Anunțuri

The seeking


Suntem intr-o continua cautare. Ce anume cautam? Nu cred ca stim nici noi. Daca noi nu stim ce cautam , atunci de unde stim ca ce gasim e ceea ce cautam? You just feel it.

In timp ce unii fug dupa lucruri superficiale, dupa bani si elementele ce vin cu ei…altii aleg  sa caute lucruri mai idilice, dragoste, prietenie, suport. Dar chestia e…ca alegerea intre cele doua nu are o limita pre-stabilita si cumva, cred eu, te poti afla si la mijloc.

Chestia cu cautatul si obtinutul e vaga. Cautam sa atingem fericirea, extazul, euforia cu orice pret. Dar la sfarsitul zilei, dupa ce cautarile au luat sfarsit si soarele a apus… realizam ca nu gasim ce cautam , cautandu-l. Adevarata fericire, cred eu, consta in lucrurile mici. Lucrurile mici pe care noi le trecem cu vederea. Soarele dintr-o zi senina. Un prieten intr-o zi monotona. Un catel intr-un moment de maxima depresie.

Am auzit cu totii citatul acela care zice ca „dragostea vine cand nu o cauti”. Cam asa e cu tot ce vrem si nu primim. Vin in momentele cand uitam de ele. In momentele cand suntem prea ocupati sa cautam altceva. Atunci… natura circulara ramane valabila si aici…nu?