On a scary ride


Mi-am adus astazi aminte, nu mai stiu cu ce ocazie,  de elementul principal din „Mr.Nobody”. Pentru cei care n-au vazut filmul, vedeti filmul ! E foarte interesant… si ce e mai important…te face sa gandesti.

Mi-am adus aminte de faptul ca aproape totul e posibil. Ca orice scenariu se poate sa fi fost, cel putin teoretic, posibil.  Orice decizie a ta, a mea, a oricui, ar fi putut schimba totul. Viata noastra ar putea fi alta, daca am fi ales altceva. Daca am fi ales cealalta optiune.

Defapt cred ca m-a pus ganduri ideea dificultatii mele de a lua o decizie. Daca zic nu…lucrurile vor sta intr-un fel. Daca zic da…lucrurile vor sta intr-un mod total diferit. Si asta ma inebuneste. Ideea ca nu stim cum vor fi lucrurile mai departe.

Dupa o analiza mai deep am realizat ca subiectul asta e unul din subiectele alea practic infinite. Decizile noastre influenteaza viitorul si  intr-un  sfarsit…viitorul e ,din natura, necunoscut. E ca pe un trenulet al groazei. Nu stii ce urmeaza sa se intample. Si nu poti cobora din el sa te uiti ….you just have to enjoy the ride.

Anunțuri

Great surrender


Exista o secventa , un moment in care trebuie sa realizam ca trebuie sa renunti. Sa dai drumul trecutului si sa pasesti, cu picioare tremurande, spre o noua destinatie. Sa nu mai incerci sa afli mai multe si sa astepti. Sa nu mai incerci sa fi cine nu esti si sa-ti accepti identitatea. Sa renunti la tot… si sa te lasi in voia vantului.

Cred ca e o arta ce trebuie invatata ; arta renuntarii. Arta de a trece peste unele evenimente si de a lua riscul de a nu stii probabilitatea. Dar nu cred ca e o slabiciune. Cred ca fiecare are dreptul la 3 renuntari pe an ( nu stiu de ce am zis 3 si nu 4 – o fi din cauza ca e considerat un numar magic?)

Cand vine vorba de a renunta la ceva, trebuie sa tii cont de timp. Trebuie sa o faci la timpul potrivit. Nici prea devreme… nici prea tarziu. Si da…trebuie sa fi puternic. Trebuie sa faci fata criticii venite de la micutii ipocriti din lume, care iti spun ca nu e bine sa renunti. Mi se pare absurd sa urmarim un tel ce nu poate fi atins de nimeni.

La sfarsitul zilei… totul se rezuma la iluzia renuntarii. Renunti, dar , cum totul are un aspect circular, te intorci acolo. Renunti sa fii obsesiv , enervant si nerabdator doar ca sa realizezi peste 2 zile ca la unele lucruri nu poti renunta. Dar arta renuntarii e una amuzanta. Te provoaca sa o incerci again. And again. And again.And again…