What I wanted to say


Nu mai stiu. Am vrut sa zic ceva… dar chiar nu imi mai aduc aminte ce. Cred ca avea legatura cu faptul ca afara e primavara? Sau cu faptul ca am vazut primii copaci infloriti? Serios…nu mai stiu.

Trec printr-un episod in care memoria refuza sa functioneze. Pur si simplu zice un NU dur si ma lasa in aer. Am o relatie love-hate cu memoria mea. Uneori tine minte tot ce vreau eu sa tina minte. Rasete, petreceri, examene de succes….Dar apoi are momente in care o i-a razna si tine minte prostii inutile. Se incarca singura. Memoria mea e putin imatura.

Intrebarea postului e…memoria poate fi o „ea”? Substantiv comun simplu, gen feminim, grad 1. Eh… uite ca mai stiu analiza cuvantului. Dar am gresit. Cuvantul nu e la forma din dictionar. In fine. Revenim la chestii mai putin serioase: poate memoria capata o personalitate a sa si deveni o „ceva”? Imi place ideea asta….si nu stiu. Dar cred ca si ei ii surade ideea asta.

What I wanted to say? Chiar nu-mi aduc aminte. Stiu ca vroiam sa postez urmatoarea melodie. De asta sunt sigur. Stiu ca am bac in 2 luni si stiu ca va fi bine. De asta nu sunt sigur. Stiu ca ma cheama Marius (imi pare bine :D) si sunt un pic aiurit acum. Ce altceva mai stiu? Stiu  sigur ca  melodia de ma jos merita un Play 😉

Reclame

Life…beneath life.


A fost una din zilele alea. Stiti serialele alea foarte reusite, dramele alea reale din televiziunea americana? Astazi m-am simtit precum un personaj dintr-un serial de genul ala… dintr-un serial fara nume.

Ziua mea a avut cam tot ce poate avea o zi. Zambete, ras, drama, tristete, satisfactie, solitudine, un simt de haos total. Cam tot… La sfarsitul episodului, a zilei, a productiei… cam totul capata un „the end” si mesajul , ideea, viata personajelor e redusa la 40 de minute. Nu stiu. Cand revad unele secvente din ziua de astazi…ar fi fost un episod reusit. Un echilibru elegant intre toate elementele necesare si cu o frumoasa si interesanta „To be continued…”

Deobicei sunt doua viziuni aici. Viata e grea, de la destin, univers, karma, Dumnezeu, Mohamed sau Buddha…sau noi singuri ne complicam viata. Uneori tind sa o cred pe a doua. De ce? Stiti relatia aceea…cauza-efect? Da. Cam la aia ma refer. Faci ceva si evident vei vedea efectul. Intr-un fel, uneori, cred ca e mai interesant cand viata e complicata si messy. Nu stiu.

Si stiti cum in seriale de genul ala…canta o melodie la sfarsit , una deobicei deep cu un inteles aparte? Da. Am avut astazi dificultati in alegerea melodiei. Nu stiu neaparat de ce. Nu stiu cand va fi urmatorul episod. Il las in mana producatorilor….Il las in mana tuturor. Si intr-un sfarsit…ramane in mana mea 🙂