Time is life itself


Nu am mai scris de ceva timp. Nu ştiu de ce. Poate nu am avut inspiraţie, poate am fost obosit sau poate sincronizarea tuturor elementelor ce creează un post a fost greşită.

Îmi e teamă că mi-am pierdut, într-un fel sau altul, acea chestie ce îmi permite să tastez, să scriu, să creez propoziţii. Poate totul e în capul meu, nu ştiu. Dar e un sentiment ce mă bântuie în ultimul timp.

Mă gândeam în zilele astea la timp. La cât de repede trece; la cât de ciudat poate fi şi la cât de mult ne afectează. Credem în timp şi suntem sclavii lui.

Timpul e acela ce ne dictează viaţa. În funcţie de modul cum îţi aranjezi timpul, unul rapid şi imprevizibil, în funcţie de asta… rămân prieteniile în viaţa, excelăm în diverse domenii şi rămânem cine suntem.

Dar ce se întâmplă cu nefericiţii ce nu avansează odată cu timpul? Acei câţiva care rămân blocaţi în timp, poate din cauza amintirilor plăcute, poate din cauza unor evenimente triste şi neaşteptate sau pur şi simplu din cauza unor altor vremuri. Cu ei ce se întâmplă? Îi poţi învinui pe acei câţiva care preferă să rămână în trecut pentru că acolo, într-un moment bun al vieţii lor, lucrurile par ideale?

Bănuiesc că totul se rezumă la momente. Întâlnim uneori nişte momente atât de incredibile încât vrem să le re-trăim. Rămâne o frustrare în aer, nu pentru că timpul a trecut, ci mai mult că, da , lucrurile se schimbă şi noi trebuie să ne schimbăm odată cu el… chiar şi dacă nu vrem asta.

La sfârşitul zilei realizezi ca nu poţi face nimic. Oricât de mult ne-am dori ca lucrurile sa fie ca în trecut, trebuie să vedem că avem viitorul la picioarele noastre. Timpul? Un punct de reper pentru viaţa noastră. Adevărul e că momentele incredibile sunt în faţa noastră. Plăcerea din trecut? O poţi regăsi. Dar sub o altă formă. Şi uneori, dacă suntem cu adevărat norocoşi… găsim momente noi, care ne fac să ne amintim de vremurile din trecut ca fiind doar atât. Momente.

……………………………………………………….Florence+The Machines…………..……………………………………………..
Anunțuri