Cautand-o pe Alaska


         “Cautand-o pe Alaska” de John Green e un roman atipic. Sigur, poate fii usor bifat la categoria cartilor pentru adolescenti, in care sunt prezentate diverse elemente pe care un astfel de public l-ar gasi interesant si usor de abordat.

          Dar „Cautand-o pe Alaska” de John Green ramane pentru mine un roman atipic. Il avem pe Miles Halter care incepe un nou an scolar la un internat. In timp ca incepe sa intre intr-un grup de prieteni, o cunoaste si pe Alaska Young, un adevarat exemplu de personaj unic . Ea reprezinta fascinatia lui Miles,poreclit de viitorul lui prieten ,Rotofeliul si tind sa cred ca intreaga experienta a acestei carti e un omagiu adus elementului misterios al acesteia.

       Nu neg. Amcautand-o-pe-alaska_1_fullsize evoluat putin dificil cu aceasta carte. Inceputul e promitator. Mijlocul putin static. Dar ultima parte din carte o completeaza frumos. Sincer, undeva pe la mijlocul cartii, ma intrebam daca pentru John Green, „Sub aceeasi stea”, care a cunoscut un succes urias pe care il merita clar, a reprezentat varful. „Cautand-o pe Alaska” a fost scrisa inainte de „Sub aceeasi stea” si se simte putin. Structural, e realizata bine. Cursul narativ e usor de urmarit. Problema consta in povestea propriu-zisa, care in portiunea aia de mijloc a stagnat putin si a fost aproape sa ma piarda, ca cititor.

         Ma bucur insa ca nu am abandonat-o. Miles are un talent mai deosebit. Ii place sa retina ultimele cuvinte rostite de oameni inainte sa moara. La inceput nu pare ceva la care sa ii acorzi neaparat o importanta majora. Il reprezinta, da, dar nu se pune accent pe asta intr-un mod constant, pentru ceva ce poate deveni chiar tema acestui roman. Idea fundamentala din spatele cartii se invarte in jurul acestui talent. Ma gandesc, poate, e un lucru intentionat, cu scopul de a-l amplifica in concluzia cartii.

       Alaska Young m-a fascinat. Personalitatea ei ambigua amestecata cu imprevizibilitatea ei usoara, o ridica in mintea mea in lista personajelor ce merita retinute. Desi e fictiva, va ramane cu mine ceva timp.

       „Cautand-o pe Alaska” de John Green e un roman atipic. Repet introducerea in concluzie pentru ca mi-a placut. E una din cartile la care era sa renunt, dar ma bucur ca nu am facut-o. Pierdeam ceva ce poate nu voi mai intalni intr-o alta carte.

https://www.tumblr.com/blog/lifeandviews

 

Anunțuri