Enough Said


MV5BMjI2MjIwMDk2Ml5BMl5BanBnXkFtZTcwNTQ1MzQ5OQ@@._V1_SX640_SY720_Am vrut sa vad „Enough Said”  de ceva timp. Poate pentru ca sunt un fan al Juliei Louis-Dreyfus. Surprinzator si poate putin dezamagitor, nu am urmarit Seinfeld, sa o stiu de acolo. In schimb am vazut-o in „The new adventures of old Christine” (un sitcom pe care l-as recomanda oricui, oriunde). Oricum ar fii, o consider o actrita talentata.

Acum sa vorbim de James Gandolfini. Nu am urmarit nici The Sopranos, sa-l cunosc. Dar l-am vazut acum si pot sa spun ca e unul din cei mai naturali actori pe care i-am vazut. Pacat ca asta e ultimul lui film. Pacat ca nu va mai putea sa ne arate ce actor bun e.

Nu pot sa diferentiez un anume aspect ce mi-a placut la film. Cred ca de asta mi-a si placut foarte mult. Nu are un element singular ce-l face deosebit. Are o multime si toate vin impreuna intr-o armonie chiar reusita.

Filmul spune povestea unei maseoze divortate, care intalneste un barbat cu care se simte natural, minunat, doar sa descopere ca e fostul sot al unei cliente, ajunsa intre timp prietena ei. Mi-a placut dinamica dintre personaje, povestea draguta dintre cei doi si situatile filmului. Mi-a placut povestiile secundare, conflintele minore, din fundal, care defapt nu sunt atat de minore. Desi mi se pare putin scurt (1h si 30) pentru cate lucruri se intampla si cum evolueaza personajele, pot zice ca m-a lasat cu zambetul pe buze. Imi place noua directie ce o iau filmele de acest gen. Imi place faptul ca incep ,asa usor, sa dispara cliseele din filme. Desi raman, intr-o masura sau alta, comedii-romantice, incep sa aiba o directie mai buna.  Sau poate am ajuns sa fiu mai selectiv cu filmele pe care le urmaresc. Nu stiu.

Nu cred ca e un film chiar pentru oricine. Nu cred sincer ca e un film nici pentru mine, Dar l-am gasit natural, cu actori buni, cu o poveste simpla, dar nu simplista, care m-a facut sa ma gandesc la anumite lucruri. Vi-l recomand pentru oricand doriti sa vedeti ceva dragut si mai real 🙂

Inception.


Mi-am facut in sfarsit timp sa vade un film epic.Mi-a fost recomandat de vreo 3 ori de diversi prieteni,dar numai dupa ce am vazut trailer-ul m-am convins ca merita vazut.

Ideile din el mi se par geniale.Cei care au scris scenariul cu siguranta sunt niste adevarati scriitori.Notiunea visului si ,as indrazni sa spun,chiar a vietii,mi-a fost schimbata si mi-au aparut tot felul de intrebari si idei.Si da,asta urmareau scenaristii.

Nu sunt neaparat un fan al sfarsiturilor deschise,dar pentru filmul asta merita sa fac o exceptie.Ador filmele care te fac sa gandesti,sa iti pui intrebari.Filmul asta a reusit sa faca  asta.Filmul ar putea usor intra la categoria de filme SF/actiune,dar e ceva mai mult de atat.

Am mai vazut filme de genul asta,care ma lasa cu capul plin de idei si intrebari (The hours;My sister Keeper,What dreams may come sau Veronika se decide sa moara ) dar nu cred ca unul m-a influentat in directia asta.In directia unei idei atat de solide,ca cea a visului.Ma contrazic pe mine insumi un  pic,mai ales ca visul nu e neaparat un element ce poate fi considerat ca find „solid”,dar sper ca ati inteles ce vroiam sa spun.

Ideea la care am vrut sa ajung cu acest post e una simpla.Vizionati filmul.Nu pentru efecte sau talentul evident a lui Leonardo Dicaprio.Ci pentru idee.Pentru lumea visului si intreaga notiune din spatele ei.

Casablanca


Sunt hotarat sa vad ,in aceasta luna,cat mai multe filme vechi,clasice.Am decis sa incep cu vestitul „Casablanca”.Si nu am decat un cuvant : GENIAL.Filmele de acest gen,clasice,pure si autentice,au ceva ce le fac sa para geniale.Nu stiu daca e vorba de scenariu,de talentul uimitor al actoriilor,unii din cei mai buni actori din istorie,Ingrid Bergman si Humphrey Bogart sau despre autencitatea generala a filmului, dar nu sunt deloc surprins ca este numit unul din cele mai bune filme facute vreodata.

Premiza filmului e putin complicata.Situat in mijlocul celui de-al doilea razboi mondial ,in anul 1942, filmul prezinta orasul Casablanca ,din Maroc,unul din ultimele zone sigure pentru refugiatii din Europa Nazista si  il prezinta proprietarul american al unui bar de elita,Rick Blaine.Acesta,un personaj cinic si aparent dur,incearca sa se mentina neutru in fata celor 3 mari categorii de oameni care ii bantuie localul (Ofiteri Germani,Italieni si oficiali Vichy,guvernul marioneta al Frantei de Nord).Motivul aparentului cinism ne este dezvaluit in momentul cand,in localul sau, isi face aparitia Ilsa Lund,fosta lui iubita ,acum casatorita cu un vestit luptator ceh anti-Fascism/Nazism.Acesta,aflandu-se in  Maroc,deci o colonie a Frantei de Sud,teritoriu neutru,este in siguranta aici dar incearca disperat sa faca rost de vize,pentru a putea pleca cu Ilsa in America.In timpul vizitei acestui cuplu,la local se face o arestare,in care un infractor marunt este arestat si se remarca disparitia a 2 vize false ,pe care acesta incerca sa le vanda.Din acest punct incepe un conflict emotional si in anumite scene,comic,al Ilsei si Rick.Simt ca deja va povestesc mai mult decat trebuie.

Ideea e ca scenariul e bun.Nu cred ca este chiar „foarte bun” dar „bun” este.Pare autentic si pentru mine este un lucru important.Banuiesc ca asta e ceva specific tuturor filmelor din aceasta era.Actorii sunt uimitori.Metodele de productie si filmare,banuiesc,sunt revolutionare.Un lucru trebuie sa-l mentionez despre acest aspect.In scenele, in care personajul actritei Ingrid Bergman apare,se folosesc mai multe lumini,pentru a le da ochiilor sai o stralucire aparte.Aceasta stralucire e geniala, pentru ca emana emotia si drama diverselor scene intr-un  mod superb.Nu cred ca mai merita sa scriu si despre frumusetea evidenta a actritei Ingrid Bergman.Actorul Humphrey Bogartse cred ca a fost o alegere buna pentru acest film,mai mult datorita contrastului dintre masculinitatea sa si partea sentimentala a actorului.

Tema principala a filmului cred ca este sacrificiul.Sacrificiul pentru ceva mai bine.O idee buna , pentru un film din perioada tulburatoare a razboiului.Filmul a fost lansat mai devreme ,decat era planuit initial,din dorinta de a coincide cu invazia Aliatiilor a Africii de Nord si caderea orasului Casablanca.Filmul a fost lansat in noiembrie 1942 in New York si in 1943 pe plan international.Deacea filmul a fost nominalizat in 2 ani la Oscar,in 1942 pierzandu-l dar in 1943 castigand 3.

Filmul a fost Genial.Imi iau un risc,zicand asta,dar dupa parerea mea ,acest film va ramane genial forever.Este o dovada a inceputului filmului intr-un timp tulburator si revolutionar.Filmul m-a impresionat prin autenticitatea lui si prin talentul uimitor al celor doi actori principali.Un film care chiar MERITA vazut.

Dog Days are Over


Vroiam acum cateva zile sa va arat o melodie foarte interesanta si draguta.Am auzit-o prima oara in trailer-ul filmului „Eat,Pray,Love” ,film in care apare Julia Roberts,bazat pe romanul autobiografic a lui Elizebeth Gilbert,despre care am postat aici ,acum cateva luni.

Melodie e foarte ,foarte interesanta.Are un ritm vesel si cantareata cu siguranta are o voce deosebita.Mai nou,o ascult in continuu,ceea ce e intodeauna un semn bun 🙂

Iar aici este trailer-ul filmului „Eat,Pray,Love”, un film ce se anunta a fi foarte interesant.

Bird’s Funeral


In ultimele zile ma gandeam sa revad unul din filmele mele favorite,The Hours.Cautam sa resimt acel sentiment atat de greu de definit  pe care il simt in timpul vizionarii filmului.Un sentiment atat de profund si de…neobisnuit.

Tocmai cautam pe YouTube ceva interesant,pentru un eventual post.Initial ma gandeam sa postez despre o destinatie,dar lipsa de inspiratie m-a facut sa ma razgandesc.In schimb am luat decizia de a posta o scena din The Hours,un film extrem de profund si incredibil pe care l-as recomanda oricui.Cred ca as putea vorbi ore intregi despre el ,despre temele din spatele lui si despre mesajul atat de solemn pe care il transmite.

Scena despre care vorbeam,o prezinta pe Virginia Woolf ,una din personajele filmului si un autor extraordinar.Aceasta o ajuta pe nepoata sa la inmormantarea unei vrabiute .Inocenta fetei si profunzimea autoarei ma fascineaza.Intrebarea extrem de reala : Ce se intampla cand murim? si absolut intreaga scena imi face pielea de gaina si parca ma face sa recitesc cartea si sa revad filmul.Melodia din fundal este…incredibila si  scenariul e uimitor.Va recomand sa vizionati acest film .

Orphan


Astazi am vazut un film…interesant.Nu stiu daca e cuvantul potrivit,dar imi este enorm de cald si nu gandesc logic deloc.Filmul se numeste „Orphan” si nu cred ca e neaparat un horror,precum credeam initial.As indrazni sa spun ca este o combinatie intre elemente horror si thriller.Dar cu siguranta un film reusit.

Lansat in vara anului 2009,filmul prezinta un cuplu,care, dupa decesul noului lor copil,se hotarasc sa adopte o fetita de 9 ani din Rusia.Intreaga tema a copilului straniu m-a intrigat si trebuie sa va spun ca e destul de interesanta.Esther,fetita de 9 ani,este o fetita care aparent pare draguta si inocenta.Dar adevarul e mult mai sinistru decat atat.

Unele scene au fost cu adevarat infricosatoare,iar altele au fost putin inutile.Unele scene se pretind a fi prea infricosatoare si defapt nu sunt nimic.Acele scene ,care sunt acompaniate de muzica care iti creste pulsul,sunt defapt niste esecuri.Cred ca aici filmul are o problema.

Actrita care a jucat-o pe micuta si „inocenta” Esther,Isabelle Fuhrman,este uimitoare in acest rol,reusind sa-l joace perfect.In film mai apar si Vera Farmiga
Peter Sarsgaard ,Jimmy Bennett  si Aryana Engineer .

Filmul a fost lansat in Iulie 2009 si a primit critici mediocre.In ciuda acestui lucru,performanta actritei care o joaca pe Esther,a primit laude.

Nu sunt neaparat un fan al filmelor horror,desi sunt momente in care imi face placere sa le urmaresc.Acest film,desi are unele scene cam prea lungi ,a reusit sa ma faca sa tresar .Sfarsitul este destul de interesant desi este unul clasic.

Cred ca filmul merita vazut,intr-o zi de sambata ploioasa,dupa curatenie.Cu siguranta un film pentru grupul de prieteni.

Felicity


Vreau neaparat sa va vorbesc astazi despre un serial foarte dragut,pe care am inceput sa-l vizionez astazi.Desi are 4 sezoane,am decis sa va vorbesc despre primul sezon si anume despre primele episoade [nu am vazut intreg sezonul].

Serialul prezinta viata lui Felicity,care,uimita de ce a scris un coleg de clasa in  anuarul de sfarsit de liceu,decide sa isi modifice toate planurile si merge la o facultate din NY doar pentru a fi cu el in aceeasi scoala.

Imi place cum e privita intreaga experienta a facultatii in America si parca tranzactia acestei fete, de la un plan gandit de parinti,la ceva nou,o viata independenta la o facultate straina.

Serialul a fost produs de televiziunea americana  The WB Television Network,care astazi a devenit The CW.A avut 4 sezoane,pentru cei 4 ani de facultate si a rulat intre anii 1998 si 2002.

Personajele principale sunt Felicity,fata care a facut un gest neobisnuit,prietena ei,pe care o cunoaste in primul curs de facultate,Julie, baiatul pentru care Felicity vine in NY ,Ben si supravechetorul caminului,Noel.Actorii sunt Keri Russell  ( o actrita extrem de draguta,care o joaca foarte bine pe Felicity) , Scott Speedman,Scott Foley si Amy Jo Johnson.

Imi place tema acestui serial si parca sinceritatea cu care este aratata tranzactia de la o viata cu parintii ,o viata comoda,la una independenta,primii pasi in viata de adult.Un serial interesant si dragut,pe care cu siguranta il voi viziona mai departe.

Keith


Cred ca aproape toata lumea a vazut filmul „A walk to remember”.Dar cati dintre voi ati vazut filmul intitulat Keith? Se baseaza cam pe aceeasi idee,dar difera enorm de mult in realism si spre deosebire de „A walk to remember”  ,acest film nu are atata drama.E ceva real si autentic.

Nu ma intelegeti gresit.”A walk to Remember” este dragut in felul sau si cu siguranta este un film bun. Dar „Keith” ……”Keith ” a avut o influenta mai diferita asupra mea.In primul rau, trebuie sa mentionez ca filmul este produs independent,ceea ce inseamna ca nu s-au facut modificari majore asupra scenariului,doar pentru a impresiona publicul sau pentru a-l face sa planga.

Ca tot veni vorba de scenariu ,sa va prezint ideea.O fata perfectionista si ambitioasa il intalneste pe Keith,in timpul orei de chimie.Sunt grupati impreuna pentru intreg anul scolar.La inceput Natalie este iritata de prezenta lui si de modul sau …rebel,de a vedea viata.El sustine ca lupta pentru note bune,pentru facultati extraordinare este o lupta lipsita de sens si este practic inutila.Dar apoi Natalie incepe sa simta ceva deosebit pentru misteriosul Keith.Filmul este dramatic.Chiar este.Dar in acelas timp este real.Scenariul e unul posibil si sincer e genul acela de poveste pe care ai putea-o auzi la  un moment al vietii.

Desi seamana mult cu „A walk to Remember” acest film m-a impresionat prin inteligenta lui.Prezinta multe elemente si parca simboluri  si la sfarsit parca ne trasnmite un mesaj,o morala.Nu voi divulga finalul dar este trist.Dar nu melodramatic ca cel din „A walk to Remember”

Imi place parca atragerea ce exista intre ei.Desi initial se intalnesc doar ca prieteni …se dezvolta o legatura intre ei.Si legatura devine puternica.Si asta mi se pare extraordinar…pentru ca e ceva ce se poate intampla oricui.O scena m-a impresionat extrem de mult.Natalie il duce pe Keith la aeroport,dupa aflarea unei vesti triste  si ii spune ca cerul e liber.Ca poate urca in orice avion si poate merge oriunde.Desigur,trebuie sa vedeti scena pentru a o intelege si pentru a o simti cum am simtit-o eu. Deci ,daca nu pentru intreaga idee a filmului,vizionati filmul pentru „scena cu aeroportul” :-).

A fost lansat in 2008 si a fost produs si lansat independent.Personajele principale sunt jucate de Jesse McCarthey,care sincer m-a uimit prin talentul sau si  Elisabeth Harnois.Cred ca talentele celor doi impreuna cu scenariul fac din acest film unul cu adevarat frumos.

A devenit repede unul din filmele mele romantice favorite.E atat de real si de diferit incat…ma fascineaza.Imi place filmul si ii multumesc unei persoane speciale pentru ca  mi l-a recomandat.Adevarul e  ca,desi nu-mi place sa recunosc,imi plac filmele care imbina drama teen cu realismul.Care imi pastreaza, intr-un fel sau altul ,speranta ca exista ceva special in viata si in lume…..

Everybody’s Fine


Iata aici un film melancolic cu o morala.Un film exceptional,din punctul meu de vedere.Lansat in 2009 ,filmul spune povestea unui tata vaduv care incearca sa afle daca copii sai sunt „bine”.

Filmul este profund si in acelasi timp este simplu.Simpla poveste a acestui om intr-o expeditie de a-si revedea copii devine profunda in momentul in care fiecare din cei 4 copii isi ascund problemele pentru a-i asigura un confort tatului.

Distributia filmului e destul de bogata.Tatal este jucat de Robert DeNiro (un actor extraordinar,care reuseste in filmul asta sa-si arate talentul desavarsit) iar cei 4 copii sunt jucati de Drew Barrymore,Sam Rockwell si Kate Beckinsale.Am ramas surprins de DeNiro,pentru ca nu ma asteptam sa fie atat de talentat iar Kate Beckinsale e uimitor de frumoasa.

Premiza filmului e simpla.Un tata,vaduv de ceva timp,isi invita copii la o cina in familie pentru  o reuniune.Copii nu pot ajunge,din diverse motive,asa ca tatal merge la fiecare pe rand in vizita.Descopera ca fiecare din cei 3 [al patrulea dispare] are ceva de ascuns si conduce o viata normala si nu una plina de succes precum crede el.Desi este dezamagit realizeaza ca nu totul merge asa cum planuim noi sa mearga.Morala?Familia e  importanta….dar comunicarea in familie e cea mai importanta.

Filmul este usor depresiv ,din cauza realitatii din el.Adevarul e ca nu intodeauna reusim.Adevarul e ca sunt unele momente cand oricat de mult am incerca,esuam.

Mi-a placut filmul.Mi-a placut ideea.Un tata cautandu-si copii pe intregul continent american si incercand sa se reconecteze si sa afle daca totul e ok,in viata lor, mi se pare dragut.

Imi place tema acestui film.Reconectare.Familie.Realitate.Astea sunt elemente pe care toti ar trebuie sa le analizam in viata noastra.Viata e grea.Asta e adevarul.Altcumva nu cred ca ar fi la fel de distractiva.Dar sunt cateva chestii ce o fac mai usoara.Si asta e familia.Legatura solemna intre un parinte si copii sai e importanta.Si fie ca este vorba de dezamagire sau protectie,aceasta legatura poate deveni subreda.Si asta incearca parintele sa faca.Sa o reimprospateze.Si in final,reuseste.

Filmul  este interesant.Desi depresiv in unele scene si parca uimitor de familiar,imi place.Reuseste sa te faca sa realizezi niste chestii.Si asta e tot ce conteaza.

~Trailerul iti da impresia ca e o comedia.Credeti-ma pe cuvant ca numai comedie nu este.Trailerul reda o imagine gresita a acestui film.Nu treceti cu vederea filmul doar pentru ca trailerul il face sa para comercializat~

Finding Neverland


Putine filme ma impresioneaza.Majoritatea celor puse aici fac asta.Dar ‘Finding Neverland” reprezinta un film superior din multiple motive.In copilarie,Peter Pan m-a fascinat.Inca ma fascineaza….visam in copilarie ca voi putea zbura spre Neverland,un taram al tineretii vesnice si al bucuriei  inocente.

Filmul este un semi-biografic despre viata lui J.M Barrie si este prezentat momentul in care a scris sceneta lui Peter Pan. Inspiratia lui?Copii unei famili bogate intalniti intr-un parc.Odata cu prietenia neobisnuita dintre acesta si copii familiei  Davies….se naste ideea unui personaj legendar ce imi va dezvolta mie si a inca vreo 7 generatii imaginatia si speranta in ceva diferit.

Filmul are ceva ce ma impresioneaza si ma face sa visez la stele ,pirati si baieti zburatori. Nu e doar povestea reala,incredibila dealtfel,dar intreagul scenariu e uimitor de ….copilaros.Iar acest lucru,pentru o persoana ce inca mai are un mic baietel in el,este ceva superb!

Filmul are in distributie doi actori uimitori.Johnny Depp si Kate Winslet. Winslet este una din actritele mele favorite,mai mult datorita accentului superb dar si datorita talentului evident.Iar Depp….Depp reprezinta un altfel de actor.Genul neprevizibil.Reprezentatiile sale sunt ….stranii si in acelas timp atragatoare.Talentul este uimitor,chiar si aici,unde joaca rolul unui englez in anii ’20 [rol ce nu necesita neaparat atat de mult talent].

Desi filmul are unele greseli din punct de vedere cronologic,am decis sa trec cu vederea si sa ma intreb o intrebare neobisnuita. Creativitatea si toate imaginatia pe care domnul J.M Berrie a avut-o,…de unde provine?Este oare o caracteristica misterioasa a nedeslusitului suflet omenesc?Sau doar o sclipire de moment,ce ne deosebeste unii de altii?

Intodeauna mi-am dorit sa zbor.Mi se pare unul din acele lucruri imposibile pe care as da orice sa il incerc. Si intodeauna am fost fascinat de povestea lui Peter si Wendy.Povestea de descoperire reciproca,de incercare a ceva nou si in acelasi timp de maturizare.Nedorita si obligatorie maturizare.

Sfarsitul acestui film este….fantastic.Uimitor.Nici nu stiu cum sa il descriu….Profund.Acesta este cel mai potrivit cuvant.Imi place cum se amesteca parca tema filmului cu tema povestii lui Peter Pan.Maturizarea,fortarea de a trece peste copilarie si peste tot ce inseamna ea.Fie ca este realizarea lui Wendy ca nu poate ramane vesnic un copil [in poveste] sau maturitatea timpurie a lui Peter [predominant],exista o combinatie destul de reusita intre ambele in film.

Filmul este  special din multe perspective.Pentru mine este un film extraordinar pentru ca arata creatia unui personaj prolific in copilaria mea.Acest film este bun de vizualizat cand vreti sa va amintiti cum a fost copilaria…..10 ani de dezvoltare si bucurie inocenta…. 🙂

Her Morning Elegance


Vreau neaparat sa va prezint astazi un videoclip genial.Este pentru melodia „Her Morning Elegance” de la artistul israelian Oren Lavie.Melodia e foarte ciudata mai mult datorita vocii sale…care parca e mistica asa,nu stiu.

Vioara din melodia e …uimitoare si videoclipul e extrem de original.Din lipsa de timp,am ales sa va prezint acest videoclip iar maine o destinatie superba.Va dau un indiciu?Este o plaja:)).

Aici este „Her morning Elegance” de Oren Lavie.Videoclipul e extrem de popular,cu  peste 13 milioane de vizionari pe YouTube si a primit chiar o nominalizare la premiile Grammy.

The Bounty Hunter


Filmul „The Bounty Hunter” a fost lansat in 2009 si in distributia sa intra doi actori extrem de cunoscuti de la Hollywood.Talentata Jennifer Aniston si puternicul Gerard Butler.Actorii cred ca sunt singurul motiv pentru care merita sa vedeti acest film.

Filmul prezinta aventura lui Milo,un bounty hunter [ persoana care se ocupa cu prinderea infractoriilor,in schimbul unei sume de bani] in momentul in care trebuie sa o prinda pe fosta sa sotie,Nicole [Aniston] care a fugit de la plata unei cautiuni si este cautata de politie.Premiza initiala suna amuzant si in prima parte a filmului este.Dar odata cu aparitia unui sub-plot filmul devine un cliseu enervant.

Nicole,jurnalist de profesie,cerceteaza o stire suspecta si din acest motiv nu se prezinta la plata cautiunii.Cand fostul ei sot o gaseste si vrea sa o aduca  la inchisoare, raufacatorii acelui eveniment din stire,o cauta pentru a o reduce la tacere.Sincer ,deja intreaga chestie cu  baiatul  rau cu pusca care fuge dupa blonda rebela e atat de folosit incat iti dispare intreaga satisfactie cand o vezi.

Filmul,desi aprimit multe critici negative,a fost un succes in box-office,aducand 135.000.000 de dolari pana in prezent.Jennifer Aniston e superba ,din toate punctele de vedere.La 41 de ani,este uimitor cum arata femeia asta.Talentul este evident,chiar si intr-un film cu un scenariu expirat.Gerald Butler, isi joaca bine rolul,dar nu ma captiveaza la fel de mult ca Aniston.

Scenariul este,in mare parte, nereusit.Ideea initiala, aceea cu bounty hunter-ul ce isi aresteaza propria fosta sotie e amuzanta. As indrazni sa spun ca e originala.Dar in momentul in care intervine cel de-al doilea plot ,filmul  isi pierde credibilitatea si realismul.Precum era de asteptat,apare un personaj cu rol comic,un alt element ce a devenit un cliseu.Personajul respectiv este jucat de Jason Sudeikis,un actor extrem de comic si de talent ,care apare des in Saturday Night Live.

Un alt lucru care m-a deranjat a fost parca lungimea filmului si aglomeratia din el.Acest film are mult prea multe personaje si se intampla mult prea multe,deodata.Sincer,vizionarea acestui film m-a obosit.

Precum am spus si mai sus,principalul motiv pentru care am vizionat filmul a fost Jennifer Aniston si Gerald Butler .Formeaza un cuplu bun,amuzant si frumos.V-as recomanda acest film,pentru acele zile in care sunteti cu adevarat plictisiti.

The Pianist


„Pianistul” este un film lansat in 2002 bazat pe biografia unui din cei mai prolifici pianisti polonezi,Władysław Szpilman.Filmul prezinta drama perioadei naziste, in special asupra evreiilor polonezi,persecutati odata cu invazia Poloniei in 1939.

Filmul e incredibil.Pur si simplu incredibil.Drama acestui om in fata realitatii extrem de crude este uimitoare,iar lupta sa pentru supravietuire reuseste sa impresioneze.Filmul a fost regizat de controversatul Roman Polanski,insusi un supravietuitor norocos a Holocaustului.Un critic celebru american,Roger Ebert zice in critica pozitiva data acestui film,ca realizarea lui Polanski reflecta o durere a producatorului.Incercarea de al prezenta pe Szpilman doar ca un supravietuitor si nu un erou sau luptator ,prezinta norocul pe care chiar producatorul l-a avut,iar moartea mamei sale…a avut un adevarat efect asupra sa.Polanski a comentat intr-un interviu ca filmul a reprezentat o dificultate pentru el mai mult datorita efectelor si copiei reusite a Ghetoului Varsoviei.

Filmul,primul vizionat de mine pe acesta tema,m-a impresionat extrem de mult nu doar prin realitatea istorica  neplacuta dar si prin talentul lui Adrien Brody,un actor extrem de talentat.Trebuie sa mentionez ca si productia lui Polanski este desavarsita iar scenele cu ghetoul sunt tulburatoare.

Prima oara cand am vizionat filmul,am crezut ca ne este prezentata o fictiune,o drama despre un guvern totalitar ce decimeaza un grup etnic.Dupa vizionarea filmului,cu ajutorul Wikipediei si a Google-ului m-am informat si documentat despre Holocaust,consecinte sale si viata de la aceea vreme.Revazandu-l nu pot sa nu-mi imaginez ce viata grea au avut acei oameni,indiferent ca sunt evrei sau polonezi  si destinul tragic pe care l-au avut.

Va recomand acest film.In afara faptului ca reprezinta o lectie de istorie reusita,reprezinta o opera cinematografica extrem de bine realizata. La lansare,filmul a fost primit cu niste critici universal pozitive,talentul lui Polanski si lui Brody fiind principalele elemente laudate.Filmul a fost nominalizat la diverse premii si a primit 3 Oscar-uri ,pentru cel mai bun actor [ Brody],cel mai bun producator [Polanski] si pentru cel mai bun scenariu.Filmul a primit si prestigiosul premiu Palme d’Or ( la festivalul de la Cannnes ,din 2002) .Acest premiu a fost dat si filmului romanesc „4 luni,3 saptamani si 2 zile”,o adevarata performanta pentru cinematograful romanesc.

Tema acestui film este speranta si lupta ,din instinct, pentru supravietuire.Imi place ca nu incearca neaparat sa ne invete ceva ,o morala,sau ceva asemanator,ci doar prezinta lumea,civilizatia,la cea mai joasa speta si drama unuia din cele mai mari minoritati europene ,in secolul XX.

Lupa pentru supravietuire reprezinta parca elementul principal,dar totodata pianul si tot ce reprezinta acesta ,ca element sonor,este predominant aici .Filmul prezinta talentul lui Szpilman dar totodata ne arata decaderea unei familii culturale si simbolice a unui grup etnic puternic in Polonia anilor ’40.

In concluzie,acest film m-a pus pe ganduri.M-a facut intr-un fel sau altul,sa ma intreb,cat de distructivi sunt defapt oamenii?Totdata m-a facut sa fiu fericit ca traiesc intr-o era in care nu mai exista o discriminare pentru nici un grup etnic, atat de profunda….si atat de extrema.

Valentine’s Day


Sincer ma asteptam sa fiu iritat de filmul asta.Si surpriza!!!Am fost.Nu ma intelegeti gresit.Undeva adanc sunt un romantic incurabil,dar filmul e clar destinat pentru cei care au pe cineva.Asa ca daca sunteti single,va recomand sa nu vizualizati acest film.

In afara de cliseele iritante,filmul e destul de dragut.Dar la sfarsitul sau fie iesi cu un gust amar,fie cu cineva de mana.Nu exista un mijloc.Nu e drept,nu? Filmul prezinta diferite povesti ce au loc in preajma zilei de Valentine’s Day.Filmul intra la categoria comedie-romantica,si din punct de vedere al comediei filmul e destul de reusit.

Genul acesta de film defineste cu totul  Valentine’s Day.Sa va spun de ce.Este comercial si fals.Nu vreau sa par cinic sau superficial ( cunosc cuvantul dragoste si consider ca nu trebuie neaparat sa fie definit de inimioare si vioara).Format dintr-o distributie „ensemble” (precum in „New York,I love You”- iata aici un film romantic ce nu contine nici un cliseu si care e extrem de real) ,filmul reuseste sa fie surprinzator(din punct de vedere al performantelor) dar si prin povestea in sine.In distributia sa intra actori de talie internationala precum Julia Roberts,Bradley Cooper, Ashton Kutcher, Jessica Alba, Patrick Dempsey, Anne Hathaway, Jessica Biel, Jamie Foxx, Jennifer Garner, Kathy Bates, Emma Roberts, Taylor Swift, Eric Dane, Queen Latifah.Uitandu-te la filmul asta te intrebi in ce moment va aparea Brad Pitt sau Angelina (am avut la moment dat impresia ca tot Hollywood-ul va aparea in filmula asta) .Dar trebuie sa admit faptul ca actorii sunt talentati si performantele lor sunt superbe (in special a lui Anna Hathaway sau Ashton Kutcher).E evident ca ,cu o astfel de distributie,producatorii au urmarit un succes in box-office.Si l-au primit.

Povestea filmului e ( in unele aspecte) mediocra.Nu vedem nimic nou.Vedem elemente clasice si un pic de originalitate.Dar ce m-a deranjat pe mine extrem de mult este parca povestea unui personaj.Si personajul este acela jucat de Jessica Biel,care reprezinta parca  oaia neagra a filmului.Ea este modelul anti-Valentine’s.Se datoreaza poate faptului ca e single,dar trecem peste.Ea organizeaza o petrecere anti-Valentines la care nu vine nimeni ( la inceput).In momentul in care am vazut-o stand acolo singura,in camera unde se tinea petrecerea nu m-am putut intreba daca nu cumva producatorii incearca sa atraga mila publicului.Un fel de „Uitati-o pe biata fata single cum sta singura si nu are pe nimeni.Vedeti ce se intampla daca nu va combinati rapid cu cineva?”.Bine….adevarul e ca asa am avut eu impresia.Doar pentru ca esti single,nu inseamna ca esti neaparat singur si meriti mila.Sincer mai mila imi este de personajul lui Ashton Kutcher ,care foarte naiv si neatent la diverse semne,o cere in logodna pe prietena sa,Jessica Alba (o zeita de femeie) iar dupa un mic atac de panica,acesta il paraseste.El merita mila.Dar nu va faceti griji,dragi iubitori a celei mai productive sarbatori din prima jumatate a anului,totul se termina cu bine.Normal .Se termina urat pentru personajele pe care ar trebui sa le uram.

Filmul din punct de vedere al povestii,are unele minusuri.Dar sunt si lucruri bune la poveste si scenariu.Desi sfarsitul este putin…siropat ,prezinta unele surprize care fac sa dispara un pic din toata dulceata aia de ciocolata si bomboane.Sfarsit care te face sa fi optimist.Vizualizati si ve-ti vedea despre ce vorbesc.

Filmul a primit critici negative.Era si normal.Marii critici de film i-au semnalat exagerarea si parca disperarea de a multumi publicul.Imi place ce a spus un critic de la un ziar din LA si anume ca, filmul are un efect de roller-coaster.Unii vor fi entuziasmati de atata sirop:)) iar altii  vor avea probleme cu stomacul.Eu ma numar printre cei din urma.Nu ma intelegeti gresit,nu sunt impotriva a tot ceea ce inseamna dragoste si sentimentul acela pufos de plutire.Dar sunt impotriva a tot ceea ce inseamna exagerare,lipsa totala de realism si de prezentare a unor scenarii ce extrem de rar se intampla.Dar ce pot face?Asta e Hollywood.Sunt extrem de curios,cati baieti au iesit incantati de la acest film….

Daca ar fi sa-i dau o nota de la 1 la 10 i-as da un 8.Pentru frumusetea Jessicai Alba ,zambetul unic a actritei  Julia Roberts,ochii uimitori de albastri a lui Bradley Cooper dar si personajul Annei Hathaway (care este extrem de comic).Povestea ,precum am accentuat,nu prezinta neaparat ceva minunat.Din punct de vedere al comicului,filmul merita un 9.Unii vor fi deprimati,altii frustrati iar altii…banuiesc ca vor fugi in brate la „pisi” pentru a se bucura de faptul ca nu sunt  precum personajul Jessicai Biel.

Equilibrium (2002)


Filmul „Equilibrium” a fost lansat in anul 2002 si este unu film foarte subapreciat.A primit destul de multe critici negative ( pe care sincer nu le inteleg) si nu a fost un succes in box-office.Propabil pentru ca a fost lansat in aceeasi perioada cu „Matrix”.

Filmul nu prezinta un scenariu neaparat original.Imbina intr-un fel un scenariu clasic cu elemente puternice de actiune si parca un strop de originalitate.Nu sunt neaparat un fan al acestor genuri de filme (actiune ireala) dar am facut o exceptie pentru el si am sa va spun si de ce mai departe in review.

Filmul prezinta civilizatia umana dupa cel de-al Treilea Razboi Mondial.Supravietuitorii,realizand ca omenirea nu mai poate trece prin inca un razboi mondial,i-au o masura radicala.Stoparea sentimentelor.Printr-un medicament  ( ce functioneaza mai mult ca un drog) oamenii isi incetinesc ( sau chiar opresc) sentimentele firesti si traiesc o viata de totala  absenta si de comportament „robotic”.Conducatorii lumii ( ce conduc un guvern fascist,prin teroare ) promit o lume aflata in sfarsit in pace,totul datorita disparitiei oricarui sentiment.John Preston,un functionar ce lucreaza pentru politia secreta a acestui guvern are rolul crucial de a depista pe cei care refuza sa-si administreze medicamentul si totodata are un rol uimitor.De a gasi ultimele opere de arta(stimulatoare de emotie),si de a le distruge.

Distributia e reusita.Actorii sunt Christian Bale ,Taye Diggs si in film apare si actrita Emily Watson,de o frumusete uimitoare. Trebuie sa precizez faptul ca Bale e un actor incredibil,personajul fiind destul de dificil de jucat.

Nu sunt genul de persoana care sa fie impresionat neaparat de scenele de actiune.Dar trebuie sa mentionez ca aceste scene sunt bine realizate ( cu unele exceptii) .In film ne este prezentata o noua „tehnica” de lupta,numita Gun Fu ( un amestec de arte martiale,fara arme traditionale – ci cu arme moderne ).

De la acest gen de filme,lumea se asteapta sa vada multa actiune fara un pic de minte.Dar la asta,filmul reuseste sa ne atraga atentia.Si ma refer la mesaj.Filmele de actiune prezinta fie o morala stupida la sfarsit,fie deloc.Iar „Equilibrium” prezinta o morala inteligent realizata.Sentimentele,baza umanitatii si baza a tot ceea ce inseamna omul si tot ceea ce reuseste el sa creeze,este stopata.Imaginati-va o civilizatie,care ar omora fara nici un pic de ura sau mila.Ar omora pentru ca asa trebuie sa faca.Imaginati-va o lume in care un grup rebel sa lupta sa salveze „Mona Lisa” de la distrugere,pentru ca emana un sentiment de admiratie si de auto-reflectie.O lume fara sentimente.,O lume in care nu ar mai fi iubire,ura,mila,dorinta.Filmul incearca (desi cred ca nu e posibil ) sa prezinte un astfel de scenariu.O incercare ce trebuie laudata.

Sfarsitul e surprinzator.Dar si morala e buna.Nimic nu e fara o parte negativa.Chiar si cand vorbim de sentimente,avem dragostea,mila,optimism si speranta.Dar avem si ura,lacomie,pesimism,minciuna.

Intr-un fel filmul pune o intrebare: oare chiar am fi in pace,daca nu ar fi sentimente?Daca ceea ce ne face „om” ar fi oprit.Propabil ca da.Dar care ar fi pretul?

Intr-un fel ,descoperirea emotiei de catre personajul principal,ma face sa ma intreb cat de mult trecem cu vedere diferite aspecte din viata noastra.Personajul plange in momentul in care aude o opera de-a lui Mozart si ramane uimit cand vede rasaritul ( in momentul cand rupe materialul ce ii acopera geamul ).Aceste scene sunt surprinzator de bine realizate .Desigur,pentru unii filmul ar putea suna stupid.Dar este fictiune.Deci pana la urma intrebarile sunt puse dintr-o perspectiva teoretica.

In concluzie acest film reuseste sa puna niste intrebari..si pana la sfarsitul sau,daca sunteti atenti ,ve-ti primi si  raspunsul.Evident se invarte in jurul conflictului intre elementele principale vietii noastre morale : Bine si Rau.Dar intrebarea suprema este: sentimentele la ce categorie intra?

Trailerul din pacate nu face cinste adevaratului mesaj si a ceea ce inseamna filmul.Oricum pentru a va forma o opinie,va recomand sa vizionati acest film.

Children of Men


Imi plac de obicei filmele ce prezinta scenarii „What if” ( ce-ar fi daca).Iar acest film exceleaza la acest capitol intr-un mod fantastic.Lumea filmului este una intunecata.Anul este 2027.De 18 ani, nu s-a mai nascut un copil.Lumea este in declin si distrugeriile sunt evidente.Guvernele au cazut,cu exceptia guvernului Britanic,care prezinta o restrictie dura asupra imigrantiilor.Civilizatia este in cadere libera.Planeta cedeaza incetul cu incetul.Theo Faron (Clive Owen), este un fuctionar public,ce afla deodata cu intreaga civilizatie ramasa in viata,ca cel mai tanar om de pe planeta a murit injunghiat.De aici incolo filmul prezinta o batalie de protectie pentru o femeie insarcinata ( o adevarata minune) si prezinta o lume incredibila,care poate fi uimitor de reala.

Am fost extrem de impresionat de acest film .Il recomand tuturor pentru ca prezinta ceva ce nu se prezinta peste tot.O lume in declin si parca in contrast cu aceasta realitate,o sansa,o speranta desarta ca ceva poate interveni.Filmul exceleaza la toate elementele.Scenariul este incredibil (bazat pe romanul cu acelas nume de P.D James) iar actorii (in frunte cu Jullian Moore – una din actritele mele favorite – si Clive Owen ) sunt cu adevarat talentati .Modul cum este filmat este single -shot (care inseamna o singura filmare continua pentru o intreaga scena- de exemplu o scena din film,in care masina in care Theo si celelalte personaje se alfa este atacata,iar intreaga scena este filmata fara oprire-un proces dificil si complex).Filmul a fost laudat pentru acest lucru,pentru ca astfel se creeaza o aura de realism.

Constructia personajelor este uimitoare.Rar vedem o astfel de complexitate intr-un film de 109 minute.Dar presupun ca pana la urma urmei, filmul se bazeaza pe constructia personajelor.Ideea e uimitoare,scenariul post-apocaliptic e uimitor de real,iar elementele prezentate sunt extrem de familiare( in special stiriile prezentate de BBC-ul viitorului – precum atacuri teroriste).

Principalele teme ale acestui film sunt speranta si pesimismul intr-o lume in declin.Filmul nu explica motivul lipsei fertilitatii femeilor si nici nu prezinta un sfarsit clar.Motivul este unul simplu.Producatorul filmului, a vrut sa lase un film deschis dezbaterii si interpretarii . Sunt folosite o multime de simboluri ( precum  o scena in care o femeie isi plange baiatul decedat – aluzie la opera „La Pieta” de Michelangelo,un simbol al Nativitatii si mortii lui Hristos).Filmul este  filmat in stil documentar sau chiar in stilul „Breaking News” ceea ce parca duce cu gandul la evenimentele de la 11 Septembrie,evenimente capturate live la televizor.In film, se prezinta o chestiune tulburatoare.In 2027, imigrantii ( de orice fel,legali sau ilegali) sunt vanati si inchisi precum evreii in anii ’40.Intregul proces este vazut in scenele cand Theo si celelalte personaje trebuie sa intre in zona imigrantiilor,o zona inchisa,departe de restul civilizatiei.

In film isi face aparitia o actrita de nationalitate romana,Oana Pellea ,care joaca rolul unei tiganci care ii ajuta pe eroii filmului.Am fost emotionat in momentul cand ,am auzit-o vorbind in romana si chiar cerand o tigara  [ha:))].Actrita e uimitoare.

In concluzie filmul este uimitor.Absolut uimitor.Prezinta o lume aflata in cadere libera,pana in momentul cand o fata ,de nationalitate africana (simbol al renasterii Africii) ramane cumva insarcinata.Singura speranta a omenirii sta in acest copil si personajele se invart in jurul sau,protejandu-l de brutalitatea si realitatea cruda a unei lumi ce a renuntat (obligat) la orice speranta. Un film ce merita aplauze !