Zapada dispare la fel de neasteptat ca si momentul in care a aparut.Te face sa vezi lucrurile dintr-o perspectiva mult mai interesanta.Ma face sa vreau sa pot trai de pe o zi pe alta,sa vreau sa traiesc in prezent si nu atat de mult in viitor.Mai e si trecutul,dar ala e precum un vis/cosmar,care ma bantuie uneori.
Snow is gone…Ar suna enorm de poetic sa spun ca „forever” dar adevarul e ca nimic nu e poetic si nici idilic.A trebuit sa las ,odata cu zapada… si inocenta ,odata atat de caracteristica.
Un sfarsit aduce cu el o chestie si mai dificila.Un nou inceput.O noua sansa,o noua oportunitate de a incerca sa fi mai bun ,mai deschis,mai diferit.Dar chestia e ca noi suntem (va urma o comparatie destul de ciudata) precum Mario.Avansam dintr-un nivel in altul,totul devine mai dificil si noi ramanem putin la fel.Puternici,tristi sau pierduti.Dar hey…trebuie sa avansam nu?
Nu sunt neaparat mandru de comparatia asta dar mi se pare amuzanta si mi se pare uimitor de reala.Si combinatia asta suna ciudat.Multe lucruri ciudate astazi.Ciudatul devine normal.Si adevaratul normal isi pierde menirea.Kelly Clarkson-Breakaway
Between you and me 